Arhive Jupiter - Realitatea.md

O pizza pepperoni cosmică! De ce fierbe luna lui Jupiter? Noile observații NASA deslușesc un mister vechi

Elena Putregai — Sun, 22 Dec 2024 08:50:35 +0000

Nava spațială Juno a NASA a făcut noi descoperiri despre luna de foc a planetei Jupiter, Io, corpul cu cea mai intensă activitate vulcanică din sistemul nostru solar, rezolvând o problemă ce intrigă de multă vreme oamenii de știință, relatează CNN. De o mărime apropiată de cea a Lunii, pe Io se află aproximativ 400 de vulcani care eliberează continuu fum și lavă ce îi acoperă suprafața.

Misiunea Juno, care orbitează și observă Jupiter și lunile sale din iulie 2016, a zburat foarte aproape de Io anul trecut în decembrie și în februarie. Nava spațială s-a apropiat la 1.500 de kilometri de suprafața acestei luni, captând imagini și date. Trecerile lui Juno au permis o privire fără precedent asupra lunii, inclusiv, în premieră, observații asupra polilor săi.

Cercetătorii au prezentat o parte din concluziile unei analize a datelor miercuri, la reuniunea anuală a Uniunii Geofizice Americane din Washington. O lucrare care detaliază o parte dintre descoperiri a fost publicată, de asemenea, joi în revista Nature.

„Io este unul dintre cele mai curioase obiecte din întregul sistem solar”, a spus coautorul studiului Scott Bolton, cercetător principal al Juno și vicepreședinte asociat la Southwest Research Institute din San Antonio. „Vedem că acest corp este acoperit de vulcani, la ambii poli și în mijloc, (care se explodează) continuu.”

Noile date sugerează că mulțimea de vulcani de pe Io sunt probabil alimentați de propriul rezervor de magmă fierbinte, și nu de un ocean global subteran, conform ipotezei de până acum a astronomilor.

Descoperirea ar putea schimba felul în care astronomii se uită la lunile dominate de oceane globale subterane din sistemul nostru solar, precum luna Europa a lui Jupiter și planetele aflate în afara sistemului nostru solar.

Părintele astronomiei moderne Galileo Galilei a descoperit Io la 8 ianuarie 1610.

Însă activitatea vulcanică frenetică a sa a fost detectată abia în momentul în care Voyager 1 a zburat pe lângă Jupiter și lunile sale în 1979, dezvăluind suprafața dinamică a lui Io care semăna cu o pizza pepperoni, a spus Bolton.

Linda Morabito, savant al laboratorului NASA Jet Propulsion din Pasadena, California, a devenit prima persoană care a identificat fum vulcanic în timp ce studia o imagine a lui Io capturată de Voyager 1.

Revelația a suscitat încercările astronomilor de a dezlega misterul.

„De la descoperirea lui Morabito, oamenii de știință s-au întrebat asupra felului în care se alimentează vulcanii din lava de sub suprafață”, a explicat Bolton. „Era vorba de un ocean de mică adâncime format din magmă fierbinte care alimenta vulcanii sau sursa lor era mai locală? Bănuiam că datele din cele două zboruri foarte apropiate ale lui Juno ne-ar putea oferi câteva informații despre cum funcționează de fapt această lună clocotindă.”

Io orbitează în jurul lui Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar. Orbita lunii este imperfectă, ceea ce înseamnă că uneori se apropie de Jupiter, iar alteori se depărtează. Io orbitează complet Jupiter la fiecare 42,5 ore.

Influența gravitațională masivă a lui Jupiter creează un efect de strânsoare asupra Io, precum o mână care strânge o minge de cauciuc, încălzind luna.

„Asta se întâmplă în Io”, a spus Bolton. „Acea strângere generează căldură și devine atât de fierbinte încât interiorul (Io) se topește și iese la suprafață. Erupțiile sunt constante. Este ca o furtună fără oprire. Erupe continuu peste tot.”

Forțele exercitate de Jupiter asupra lui Io generează o energie imensă, care topește o parte din interiorul lunii, a spus Bolton.

În timpul trecerilor sale, Juno a captat date Doppler de înaltă precizie, care au măsurat gravitația lui Io pe baza felului în care apropierea de aceasta a afectat accelerația navei spațiale. Datele au fost comparate cu observațiile din misiunile anterioare care au zburat pe lângă Jupiter și lunile sale, cum ar fi sonda spațială Galileo a NASA, precum și telescoapele de la sol.

Împreună, observațiile indică un interior rigid, în mare parte solid, sub suprafața lui Io, mai degrabă decât un ocean de magmă – rezolvând un mister de 45 de ani suscitat de observațiile Voyager 1. În schimb, vulcanii sunt alimentați de mai multe surse locale și fiecare are propriul său buzunar de magmă subteran

„Descoperirea lui Juno precum că forțele nu creează întotdeauna oceane de magmă globală nu doar că forțează să regândim ceea ce știm despre interiorul lui Io”, a spus autorul principal al studiului Ryan Park, co-investigator Juno și supervizor al Grupului de dinamică a sistemului solar la JPL. , într-un comunicat. „Are implicații pentru înțelegerea noastră asupra altor luni, cum ar fi Enceladus și Europa (a lui Saturn), și chiar a exoplanetelor și super-Pământurilor. Noile noastre descoperiri oferă o oportunitate de a revizui ceea ce știm despre formarea și evoluția planetare.”

Misiunea a ajutat, de asemenea, la capturarea unei game de imagini care prezintă „suprafața imaginată primordială” a lui Io, a spus Heidi Becker, un om de știință la JPL care nu a fost implicat în studiu. Imaginile aduc în atenție diferite caracteristici de pe Io ca niciodată înainte, inclusiv insule pe lacuri masive de lavă, cum ar fi Loki Patera, care este atât de mare încât astronomii o compară cu o mare de lavă pe suprafața lui Io.

Nava spațială Juno aduce noi perspective despre Jupiter și lunile sale, după ce a finalizat recent un zbor peste vârfurile norilor învolburate ale lui Jupiter pe 24 noiembrie. În perioada următoare, Juno va ajunge la 3.500 de kilometri deasupra centrului lui Jupiter pe 27 decembrie.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Articolul O pizza pepperoni cosmică! De ce fierbe luna lui Jupiter? Noile observații NASA deslușesc un mister vechi apare prima dată în Realitatea.md.

Cum arată planeta Jupiter de aproape? NASA a publicat imagini

Vlada Ciorici — Thu, 07 Nov 2024 08:34:11 +0000

Sonda spațială Juno a NASA a trimis noi imagini cu Jupiter după al 66-lea zbor apropiat, pe măsură ce intră în ultimul an al misiunii sale. Sonda, care valorează 1 miliard de dolari, a trecut aproape de poli pe 23 octombrie 2024, fiind prima misiune care a realizat acest lucru, transmite forbes.com.

Juno, aflată pe orbită din iulie 2016, a trimis mii de imagini clare ale atmosferei lui Jupiter și ale lunilor sale.

La ultimul zbor, sonda a trecut aproape de Amalthea, a cincea lună ca mărime a lui Jupiter, care are o formă neregulată, asemănătoare unui cartof, și dimensiuni mici. Cu un radius de 84 de kilometri (52 de mile), este mult mai mică decât Luna Pământului și orbitează mai aproape de Jupiter decât Io.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Articolul Cum arată planeta Jupiter de aproape? NASA a publicat imagini apare prima dată în Realitatea.md.

Telescopul James Webb a descoperit un detaliu nemaivăzut până acum în atmosfera planetei Jupiter

Realitatea.md — Fri, 27 Oct 2023 06:16:32 +0000

Jupiter a fost una dintre primele ținte observate de Telescopul Spațial James Webb atunci când și-a îndreptat privirea în infraroșu asupra Universului în iulie 2022, scrie CNN. După ce a surprins imagini care au întrecut toate așteptările astronomilor, observatorul spațial a dezvăluit acum un detaliu nemaivăzut în atmosfera gigantului gazos, scrie digi24.ro.

Descoperirea, care a fost posibilă datorită senzorilor performanți ai observatorului, a oferit noi detalii despre interacțiunile ce au loc în atmosfera furtunoasă a Jupiterului.

„Asta este ceva ce ne-a surprins complet”, a spus Ricardo Hueso, autor principal al studiului publicat pe 19 octombrie în revista Nature Astronomy. „Ceea ce am văzut dintotdeauna ca pe o ceață neclară în atmosfera Jupiterului apare acum în forme clare pe care le putem monitoriza odată cu rotația rapidă a planetei.”

Jupiter este cea mai mare planetă din Sistemul Solar și este compusă din gaze, deci este cât se poate de diferită de Pământ. Dar, la fel ca planeta noastră, Jupiter are o atmosferă stratificată. Aceste straturi turbulente au fost observate de misiunile și cu telescoapele precedente în încercarea de a înțelege mai bine cum diferitele părți ale atmosferei interacționează între ele.

Straturile conțin și fenomene meteo precum furtuni care țin deja de sute de ani, ca Marea Pată Roșie a Jupiterului și norii de amoniac înghețat. Telescopul James Webb produce imagini mult mai clare cu planeta Jupiter decât cele precedente.

Următoarele observații ale planetei ar putea să dezvăluie încă și mai multe lucruri despre vântul atmosferic, cum ar fi dacă viteza și altitudinea sa se schimbă cu timpul, dar și alte surprize.

„Este uimitor pentru mine că, după ani de zile de monitorizare a norilor și vânturilor Jupiterului, tot mai avem de învățat despre Jupiter”, a spus coautorul studiului Leigh Fletcher. „Jupiter are un model complicat, dar repetitiv, de vânturi și temperaturi în stratosfera sa ecuatorială.” Conform prognozelor din prezent, forța jetului ar urma să varieze considerabil în următorii 2-4 ani. „Va fi foarte interesant să testez această teorie în anii care vin”, a mai spus Fletcher.

Conform prognozelor din prezent, forța jetului ar urma să varieze considerabil în următorii 2-4 ani. „Va fi foarte interesant să testez această teorie în anii care vin”, a mai spus Fletcher.

Articolul Telescopul James Webb a descoperit un detaliu nemaivăzut până acum în atmosfera planetei Jupiter apare prima dată în Realitatea.md.

VIDEO Cum arată fulgerele de pe Jupiter?

Elena Putregai — Tue, 20 Jun 2023 14:00:54 +0000

Ascunşi sub norii maronii de amoniac care acoperă planeta Jupiter există alţi nori care, la fel ca cei de pe Terra, sunt compuşi din apă. Şi, tot ca pe Terra, fulgerele sunt generate adeseori în interiorul acestor nori – o imagine stranie observată de mai multe vehicule spaţiale care au „vizitat” cea mai mare planetă din Sistemul Solar, inclusiv sonda Juno, lansată de NASA în 2011.

Datele obţinute de sonda spaţială Juno au furnizat noi informaţii ce arată că mecanismele aflate în spatele fulgerelor produse pe Jupiter sunt similare celor de pe Terra, în pofida diferenţelor considerabile care există între cele două planete. Terra este o planetă telurică relativ mică. Jupiter, ce poartă numele unui zeu reprezentat în epoca Romei Antice sub forma unei zeităţi care arunca fulgere, este o gigantă gazoasă atât de mare, încât toate celelalte planete din sistemul nostru solar ar putea încăpea în interiorul ei – aproximativ 1.300 de planete de mărimea Pământului.

Examinând cinci ani de date de înaltă rezoluţie obţinute de receptorul radio de la bordul sondei Juno în timp ce aceasta plutea în jurul lui Jupiter, oamenii de ştiinţă au descoperit că procesul de iniţiere a fulgerelor pe această planetă „pulsează” într-un ritm similar cu cel observat în interiorul norilor de pe Terra. Impulsurile observate pe Jupiter ca nişte sclipiri strălucitoare erau iniţiate la intervale de timp de circa o milisecundă, similare celor din timpul furtunilor de pe Pământ.

Fulgerele reprezintă cea mai puternică sursă electrică de origine naturală de pe Terra.

„Fulgerul este o descărcare electrică iniţiată în interiorul norilor de furtună. Particulele de gheaţă şi de apă din interiorul norului se încarcă electric prin coliziuni între ele şi formează straturi de particule cu sarcină de aceeaşi polaritate”, a declarat cercetătoarea în ştiinţe planetare Ivana Kolmasova de la Institutul de Fizică Atmosferică din cadrul Academiei de Ştiinţe din Praga, coordonatoarea studiului publicat în această săptămână în revista Nature Communications. „Prin acest proces, un uriaş câmp magnetic este format şi descărcarea poate să fie iniţiată. Această explicaţie este cumva simplificată, deoarece oamenii de ştiinţă încă nu sunt complet siguri de ceea ce se petrece cu exactitate în interiorul norilor de furtună”, a adăugat ea.

Existenţa fulgerelor pe Jupiter a fost confirmată atunci când emisii radio la frecvenţe audibile au fost înregistrate în 1979 de o sondă spaţială lansată de NASA, Voyager 1, care călătorea prin Sistemul Solar. S-a demonstrat că şi celelalte planete gazoase din Sistemul Solar – Saturn, Uranus şi Neptun – prezintă fenomenul de fulger. Există anumite date ce sugerează prezenţa fulgerelor şi în norii planetei telurice Venus, deşi existenţa lor rămâne încă o chestiune aflată în dezbatere.

Alte studii au detaliat şi alte asemănări între procesele de formare a fulgerelor pe Jupiter şi pe Terra. De exemplu, ratele de producere a fulgerelor pe cele două planete sunt similare, deşi distribuţia acestora pe Jupiter este diferită faţă de cea care există pe Pământ.

„Pe Terra, regiunile tropicale sunt cele mai active. Majoritatea fulgerelor de pe Jupiter se produc însă la latitudini medii, precum şi în regiunile polare. Noi nu avem aproape deloc o astfel de activitate (fulgere – n.red.) în apropiere de regiunile polare ale Pământului. Deci, condiţiile de formare a norilor de furtună de pe Jupiter şi a celor tereştri sunt probabil foarte diferite”, a adăugat Ivana Kolmasova. „Au existat câteva încercări de a compara puterea fulgerelor bazate pe măsurători optice şi s-a ajuns la concluzia că fulgerul de pe Jupiter ar putea fi comparabil cu cel mai puternic fulger terestru”, a mai spus cercetătoarea cehă, adăugând că alte analize de acest tip sunt planificate în viitor.

Planeta Jupiter este compusă în principal din hidrogen şi heliu, prezentând şi mici cantităţi de alte gaze. Dungile şi câteva furtuni (ce apar sub forma unor pete) domină aspectul colorat al lui Jupiter, cea de-a cincea planetă de la Soare, ce are un diametru de aproximativ 143.000 de kilometri. Sonda spaţială Juno orbitează planeta Jupiter din 2016 şi a obţinut informaţii despre atmosfera sa, structura internă, câmpul magnetic intern şi regiunea din jurul acestuia, create de magnetismul intern al planetei.

[bzplayer youtube="https://www.youtube.com/watch?v=tq_6DClZ0Ns&ab_channel=ScienceAtNASA" muted="false"]

Articolul VIDEO Cum arată fulgerele de pe Jupiter? apare prima dată în Realitatea.md.

FOTO Noi imagini inedite cu planeta Jupiter, surprinse de Telescopul James Webb

Realitatea.md — Tue, 23 Aug 2022 13:32:49 +0000

NASA a postat două imagini noi cu planeta Jupiter. Acestea au fost realizate de Telescopul James Webb. Pentru prima oară, putem observa în detaliu caracteristicile gigantului gazos, în special furtunile masive, ce durează ani de zile, precum şi Marea Pată Roşie, ce durează de circa 300 de ani. „Regele planetelor” este a cincea planetă de la Soare şi cea mai mare din Sistemul Solar, scrie Mediafax.

„Cu diametrul său mare, cu masa mai mare de două ori decât suma maselor planetelor şi cu cortegiul său de 64 de sateliţi, Jupiter pare un sistem solar în miniatură. Chiar şi compoziţia sa este asemătoare cu a unei stele: 90% hidrogen şi 10% heliu (plus urme de metan, apa, amoniac şi roci). Aceste ingrediente sunt asemănătoare cu cele existente în nebuloasa din care s-a format Soarele şi sistemul solar”, explică astronomii de la Observatorul astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.

Jupiter este considerat un sistem planetar în miniatură şi din cauză că are foarte mulţi sateliţi naturali.

„Cei mai mari sateliţi, vizibili cu usurinţă de pe Terra, se numesc sateliţii galileeni, fiind descoperiţi de Galileo Galilei în 1610. Sunt patru la număr şi se numesc (în ordinea depărtării de planetă): Io, Europa, Ganymede şi Callisto. Orbitele lor sunt circulare şi nu sunt înclinate faţă de ecuatorul lui Jupiter. Se pare că aceşti sateliţi s-au format odată cu planeta”, mai explică astronomii români.

Articolul FOTO Noi imagini inedite cu planeta Jupiter, surprinse de Telescopul James Webb apare prima dată în Realitatea.md.

Jupiter, marea enigmă a astronomilor! Ce a detectat cel mai mare telescop al NASA

Realitatea.md — Fri, 01 Oct 2021 06:27:49 +0000

S-a făcut o descoperire importantă pe Marea Pată Roșie a planetei Jupiter. Iată ce a descoperit Hubble.

Cel mai puternic telescop al NASA a înregistrat o schimbare enigmatică în Marea Pată Roșie a planetei Jupiter. Pata este o furtună anticiclonică care durează de cel puțin 186 de ani sau chiar de până la 351 de ani ori mai mult. Cu un diametru de peste 16.000 de kilometri, ea este suficient de mare pentru a conține până la trei planete de dimensiunea Pământului.

Jupiter, marea enigmă a astronomilor

Acum, astronomii au observat că aceasta se micșorează și devine mai circular, în comparație cu prima observare a sa în urmă cu 150 de ani.

Experții în științe planetare Michael Wong și Amy Simon au analizat date colectate de telescopul NASA de-a lungul unui deceniu, cu privire la vitezele vânturilor care formează Marea Pată Roșie. Acestea pot ajunge la peste șase sute de kilometri pe oră.

Agenția spațială NASA a anunțat recent că studiul realizat de cei doi cercetători sugerează că viteza vânturilor din banda exterioară a ciclonului crește, iar vânturile de aici înregistrează o creștere a vitezei de 8% între 2009 și 2020.

Dar regiunea interioară a petei a încetinit semnificativ.

„Când am văzut inițial rezultatele am întrebat dacă are vreo noimă. Nimeni nu a mai văzut așa ceva înainte”, afirmă Wong, cercetător la Universitatea Berkeley din California.

În momentul de față, pentru cercetători, Marea Pată Roșie este o enigmă.

„Pentru a înțelege cu adevărat Marea Pată Roșie, oamenii de știință trebuie să studieze sănătatea vortexului său și nu a norilor săi. Micșorarea norilor nu este un prevestitor al morții”, conform unui articol publicat de Astronomy.com în 2019.

Astronomii fac noi descoperiri importante. Telescopul Hubble a găsit noi galaxii

Telescopul Hubble a găsit șase galaxii din universul timpuriu. Această descoperire ridică mai multe întrebări decât pot fi elucidate.

Astronomii care folosesc telescopul spațial Hubble și matricea Atacama au găsit șase galaxii noi. Acestea se află la aproximativ trei miliarde de ani, după Big Bang. Ele erau neobișnuit de ”moarte”, adică rămân fără hidrogen care este necesar formării stelelor.

Echipa de astronomi a găsit galaxiile cu ajutorul lentilelor gravitaționale puternice. Au folosit grupuri de galaxii pentru a mări lumina din universul timpuriu. Telescopul a identificat unde s-au format stelele în trecut. În același timp, ALMA a detectat praful rece de hidrogen, pentru a arăta unde s-ar fi putut forma stelele.

Articolul Jupiter, marea enigmă a astronomilor! Ce a detectat cel mai mare telescop al NASA apare prima dată în Realitatea.md.