Cel mai lat ghețar de pe planetă se topește „mai agresiv” decât se estima anterior, ceea ce înseamnă că impactul său asupra creșterii nivelului mărilor la nivel global ar putea fi de două ori mai mare decât indică estimările actuale, potrivit unui nou studiu realizat de o echipă de glaciologi, scrie G4media.ro.

Ghețarul Thwaites din Antarctica de Vest, supranumit „Ghețarul Apocalipsei” din cauza catastrofei pe care ar putea-o provoca prăbușirea sa, reprezintă una dintre cele mai mari necunoscute în estimarea creșterii nivelului mărilor la nivel global. Acesta, cu o suprafață comparabilă cu cea a statului american Florida, se află într-una dintre cele mai greu accesibile regiuni ale Pământului. Acesta se retrage de zeci de ani, iar topirea gheții sale contribuie în prezent cu aproximativ 4% la creșterea nivelului mărilor la nivel mondial.

Însă mecanismele care stau la baza retragerii sale sunt extrem de complexe, ceea ce face dificilă estimarea precisă a evoluției sale viitoare. Cu toate acestea, este esențial ca oamenii de știință să înțeleagă ce se va întâmpla cu ghețarul, deoarece Thwaites conține suficientă apă pentru a ridica nivelul mărilor cu peste 60 de centimetri în cazul prăbușirii sale.

Mai mult, deoarece acționează ca un dop care împiedică deplasarea uriașei calote glaciare antarctice, dispariția sa ar putea duce, în cele din urmă, la o creștere a nivelului mărilor cu aproximativ trei metri, devastând comunități de coastă din întreaga lume, de la Miami până la Manila.

Glaciologii de la Universitatea California din Irvine și de la Laboratorul de Propulsie cu Reacție (JPL) al NASA au dezvoltat un nou model al calotei glaciare, despre care susțin că reflectă mai bine procesele care au loc sub acest uriaș ghețar.

Retragerea rapidă a ghețarului Thwaites este determinată de procesele care au loc la „linia de ancorare”, punctul în care gheața se desprinde de fundul mării și începe să plutească pe ocean, formând o platformă de gheață.

Însă, în timp ce modelele obișnuite ale calotelor glaciare au tratat, în general, linia de ancorare ca pe o limită fixă și în mare parte stabilă, „am ajuns să recunoaștem existența unei configurații diferite sub marii ghețari ai Pământului care se termină în ocean”, a declarat Mattia Poinelli, autorul principal al studiului.

Poinelli este cercetător în cadrul unui proiect la UCLA și lucra în domeniul științelor sistemului terestru la Universitatea California din Irvine în perioada realizării studiului.

Datele obținute prin satelit arată că linia de ancorare este, în realitate, o „zonă de ancorare”, care se poate întinde pe mai mulți kilometri. În această regiune, apa mării pătrunde și se retrage constant odată cu mareele, ridicând și coborând stratul gros de gheață printr-un proces cunoscut sub numele de „pompare mareică”.

Acest fenomen permite apei oceanice relativ calde să pătrundă „adânc sub calotele glaciare, provocând o topire intensă”, a explicat Poinelli.

Atunci când cercetătorii au modificat modelele pentru a include conceptul de zonă de ancorare, au descoperit că ghețarul Thwaites ar putea contribui la creșterea nivelului mărilor cu până la aproximativ trei centimetri până în 2100, de două ori mai mult decât estimările anterioare, chiar și în absența unei încălziri globale suplimentare.

Rezultatele au fost publicate luni în revista științifică Nature Communications.

Terenul pe care se află ghețarul Thwaites coboară în pantă, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce ghețarul se topește, o cantitate tot mai mare de gheață este expusă apei oceanice calde.

Relieful este însă complicat de prezența a două creste submarine importante, care fixează gheața și împiedică deplasarea sa mai rapidă către ocean. Studiul a constatat că procesele de topire din zona de ancorare a ghețarului Thwaites accelerează desprinderea gheții de o creastă submarină de mari dimensiuni, numită Mouginot Ridge.

Potrivit cercetării, există o probabilitate de 60% ca gheața să se desprindă de această creastă până la sfârșitul secolului. Ulterior, ghețarul s-ar putea retrage rapid de-a lungul substratului stâncos înclinat, către următoarea creastă importantă.

Rezultatele sugerează că impactul pierderii ghețarului Thwaites ar fi putut fi subestimat. O creștere a nivelului mărilor cu aproximativ trei centimetri poate părea nesemnificativă, însă este suficientă pentru a amplifica considerabil pericolele la care sunt expuse populațiile din regiunile de coastă.

Rezultatele „indică un risc mai mare de inundații costiere și o expunere mai ridicată la acestea decât se anticipa pentru următoarele decenii”, a declarat Eric Rignot, unul dintre autorii studiului și profesor de științe ale sistemului terestru la Universitatea California din Irvine.

Ted Scambos, cercetător principal la Centrul pentru Științele Pământului și Observații din cadrul Universității Colorado Boulder, care nu a participat la studiu, a declarat că descoperirile ar putea „schimba radical modul în care este estimată contribuția ghețarului Thwaites la creșterea nivelului mărilor”.

Cu toate acestea, el și alți experți avertizează că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege impactul diferitelor procese de topire din zona de ancorare, în special prin obținerea unor date directe de sub ghețar.

„Realitatea este că mai avem foarte multe de aflat despre procesele care au loc în zona de ancorare pentru a putea face estimări sigure privind viteza cu care se va pierde gheața”, a declarat Robert Larter, geofizician marin la British Antarctic Survey, care nici el nu a participat la cercetare.

Mediul de sub ghețarul Thwaites, extrem de dificil de explorat, este chiar mai complex decât îl descrie studiul, a adăugat acesta. Următorul pas este obținerea unor date prin observații directe de la linia de ancorare a ghețarului Thwaites, a explicat Rignot.

Oamenii de știință intenționează să se deplaseze în regiune în 2028, pentru a instala instrumente capabile să monitorizeze pătrunderea și retragerea apei marine.

„De zeci de ani suntem conștienți de impactul schimbărilor climatice asupra calotelor glaciare vulnerabile ale planetei noastre. Însă, în ultimii ani, am început să înțelegem tot mai bine ce se întâmplă cu adevărat sub ghețari precum Thwaites, iar această conștientizare provoacă o îngrijorare și mai mare”, a declarat Rignot.

Cercetătorul a subliniat că lumea trebuie să reducă imediat emisiile poluante care contribuie la încălzirea planetei, pentru a limita consecințele.

Totuși, el a avertizat că „chiar dacă vom face acest lucru, ne putem aștepta la niveluri mai ridicate ale mărilor în viitor, ca urmare a daunelor care au fost deja provocate”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Articolul Studiu: Cel mai lat ghețar de pe planetă se topește mai rapid decât se estima apare prima dată în Realitatea.md.

Articolul Ghețarii din Himalaya se topesc într-un ritm alarmant. Criza apei ar putea afecta sute de milioane de oameni apare prima dată în Realitatea.md.

Bulgaria face progrese în tranziţia la euro. Mai mult, aceasta se pregăteşte să producă primele sale bancnote euro, în limitele cotei alocate de Banca Centrală Europeană (BCE), scrie DCnews.

Lotul iniţial de bancnote euro a intrat în circulaţie la începutul lui 2026, livrat prin Eurosistem, a anunţat Iliya Lingorski, membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a Bulgariei (BNB).

Bulgaria se pregătește să topească vechile monede leva

Totodată, BNB vrea să distrugă prin topire vechile monede leva. Volumul total de monede retras din circulaţie este mare. Acesta depășește 10.527 tone. Până la finalul lunii ianuarie 2026, au fost retrase din circulaţie peste 3,3 miliarde de monede.

Lingorski a precizat, pentru cei care deţin încă monede leva, că nu este nicio grabă. Pe data de 1 februarie 2026, a fost retrasă oficial leva, după ce în ianuarie cetăţenii bulgari au utilizat în paralel leva şi euro.

Până când pot schimba leva cu euro

Cetăţenii pot continua pe termen nelimitat să schimbe restul de leva la BNB, însă băncile comercale acceptă schimbul până pe data de 30 iunie 2026.

„Chiar dacă cineva descoperă după un deceniu monede leva, BNB încă le va schimba gratuit”, a mai spus Lingorski.

Ţările membre ale Uniunii Europene care nu au adoptat încă moneda unică euro sunt România, Polonia, Cehia, Ungaria, Suedia şi Danemarca.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Articolul Bulgaria topește peste 10.500 tone de monede leva vechi apare prima dată în Realitatea.md.

Retragerea ghețarilor pune în pericol aprovizionarea cu apă și alimente pentru două miliarde de oameni din întreaga lume, a avertizat ONU. Specialiștii spun că ratele actuale de topire, fără precedent, vor avea consecințe imprevizibile, scrie adevarul.ro.

Conform unui raport UNESCO, două treimi din totalul agriculturii irigate la nivel global vor fi afectate într-un fel de retragerea ghețarilor și de scăderea ninsorilor în regiunile montane, fenomene determinate de criza climatică, transmite The Guardian.

Peste 1 miliard de oameni trăiesc în regiunile montane și, dintre cei din țările în curs de dezvoltare, până la jumătate se confruntă deja cu insecuritate alimentară. Această situație este probabil să se agraveze, deoarece producția de alimente în astfel de regiuni depinde de apele montane, de zăpada topită și de ghețari, conform World Water Development Report 2025.

Topirea ghețarilor afectează și țările dezvoltate

Țările dezvoltate sunt, de asemenea, expuse riscului: în SUA, de exemplu, bazinul fluviului Colorado se află în secetă din anul 2000, iar temperaturile mai ridicate determină ca o parte tot mai mare a precipitațiilor să cadă sub formă de ploaie, care se scurge mai rapid decât zăpada montană, agravând astfel condițiile de secetă.

„Indiferent unde trăim, toți depindem într-un fel de munți și ghețari. Dar aceste turnuri naturale de apă sunt în pericol iminent. Acest raport demonstrează necesitatea urgentă de acțiune”, a declarat Audrey Azoulay, directorul general al UNESCO.

Conform unor cercetări separate ale Organizației Meteorologice Mondiale, care și-a publicat săptămâna aceasta raportul anual privind starea climei, ritmul de topire al ghețarilor este cel mai mare înregistrat vreodată. Cel mai mare declin de masă glaciară înregistrat pe o perioadă de trei ani a avut loc recent, zonele cele mai afectate fiind Norvegia, Suedia, Svalbard și Anzii tropicali.

Africa de Est a pierdut 80% din ghețari, iar în Anzi, între o treime și jumătate din ghețari s-au topit din 1998 până în prezent. În Europa, ghețarii din Alpi și Pirinei, cei mai afectați, s-au micșorat cu aproximativ 40% în aceeași perioadă.

Riscuri majore ale topirii accelerate

Abou Amani, directorul departamentului de științe ale apei din cadrul UNESCO, a subliniat un alt impact al declinului ghețarilor: pierderea gheții înlocuiește o suprafață reflectorizantă cu sol întunecat, care absoarbe căldura.

„Topirea ghețarilor afectează reflectivitatea radiației solare și acest lucru va influența întregul sistem climatic”, a avertizat el.

De asemenea, se vor înmulți avalanșele, deoarece ploaia care cade peste zăpadă este un factor major în formarea acestora. Apa acumulată din ghețari topiți poate fi eliberată brusc, provocând inundații în văi sau afectând comunitățile situate mai jos. În plus, permafrostul se topește, eliberând metan din solurile montane expuse de ghețarii care se retrag.

Jumătate din ghețari ar putea să dispară până la sfârșitul secolului

Un studiu anterior, publicat luna trecută în jurnalul Nature, a constatat că jumătate din masa ghețarilor globali va dispărea până la sfârșitul secolului dacă încălzirea globală nu este oprită.

Articolul Topirea ghețarilor amenință aprovizionarea cu hrană și apă pentru două miliarde de oameni apare prima dată în Realitatea.md.

Cel mai puternic curent oceanic din lume ar putea încetini pe măsură ce gheaţa din Antarctica se topeşte, conform unui studiu publicat luni, 3 martie, care avertizează asupra unor consecinţe climatice grave asupra climei, transmite G4media.ro.

Oamenii de ştiinţă au folosit unul dintre cele mai puternice supercomputere din Australia pentru a modeliza efectul topirii straturilor de gheaţă asupra Curentului Antarctic Circumpolar, care joacă un rol major în tiparele climatice globale.

„Oceanul este extrem de complex şi de fin echilibrat. Dacă acest ”motor” actual eşuează, consecinţele ar putea fi grave, printre acestea numărându-se o variabilitate mai mare a climei, cu mai multe extreme în unele regiuni şi o încălzire globală accelerată din cauza unei reduceri a capacităţii oceanului de a acţiona ca un absorbant de carbon”, a declarat un cercetător de la Universitatea din Melbourne, Australia.

Potrivit savantului, curentul Antarctic Circumpolar acţionează ca un fel de „bandă transportoare oceanică”, ce mişcă coloane uriaşe de apă prin oceanele Indian, Atlantic şi Pacific, iar topirea straturilor de gheață ar „vărsa cantităţi mari de apă dulce” în acest curent şi îngreunând deplasarea apei reci între suprafaţă şi adâncime.

Oceanele joacă un rol esenţial ca regulator climatic şi absorbant de carbon, iar apele mai reci pot absorbi cantităţi mari de căldură din atmosferă, transmite sursa citată. Dacă emisiile rezultate din arderea combustibililor fosili înregistrează o creştere în următorii 25 de ani, curentul ar putea încetini cu aproximativ 20%, potrivit studiului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Echipa de cercetare, care include oameni de ştiinţă din Australia, India şi Norvegia, a remarcat, totuşi, că rezultatele contrastează cu studiile anterioare, care observaseră o accelerare a curentului. Aceștia au declarat că sunt necesare observaţii şi modelizări suplimentare pentru a înţelege modul în care această „regiune puţin observată” răspunde la schimbările climatice.

Articolul Studiu: Topirea gheţii din Antarctica ar putea încetini cel mai puternic curent oceanic din lume apare prima dată în Realitatea.md.

Un strat de gheață cu o grosime de peste 1,5 km s-a topit în Groenlanda în urmă cu 416.000 de ani, în timpul unei perioade de încălzire naturală moderată a climei, ceea ce indică faptul că aceasta este mai vulnerabilă decât se așteaptă la schimbările climatice actuale, potrivit unui studiu.

Topirea acestei calote de gheață a dus la o creștere semnificativă a nivelului apei, care amenință acum regiunile de coastă.

Această descoperire științifică infirmă credința încetățenită conform căreia cea mai mare insulă din lume era o fortăreață de gheață care a rezistat timp de 2,5 milioane de ani.

„Dacă vrem să înțelegem viitorul, trebuie să înțelegem trecutul”, a declarat pentru AFP Paul Bierman, profesor la Universitatea din Vermont (nord-estul Statelor Unite), care a co-dirijat studiul publicat în revista Science.

Studiul se bazează pe examinarea unei carote de gheață extrasă la 1.390 de metri de la suprafață în nordul Groenlandei de către o echipă de cercetători de la Camp Century, o bază militară americană secretă în anii 1960.

Acest eșantion, lung de peste 3 metri și conținând pământ și pietre, fusese uitat într-un congelator și a fost redescoperit în 2017. Cercetătorii au fost surprinși să descopere că, pe lângă sedimente, conținea resturi de frunze și mușchi, o dovadă irefutabilă că solul a fost cândva liber de gheață.

Groenlanda verde

Deși oamenii de știință au fost privați de acest eșantion prețios pentru o lungă perioadă de timp, această omisiune a fost într-un fel „providențială”, deoarece metodele de datare a sedimentelor utile în acest caz au fost dezvoltate doar recent, explică profesorul Bierman.

Una dintre acestea, datarea prin luminescență, permite acum oamenilor de știință să dateze ultima expunere la soare a mineralelor îngropate. Un studiu al carotei de gheață recuperate a arătat că unele sedimente antice au fost cândva expuse la lumină – ceea ce implică faptul că gheața care le acoperă astăzi nu a fost acolo la început.

„Mai mult, pentru a avea plante, ai nevoie de lumină”, subliniază Tammy Rittenour, de la Universitatea de Stat din Utah, care a participat și ea la studiu, în legătură cu descoperirea de reziduuri de frunze și mușchi.

Tehnica de datare prin luminescență a făcut posibilă datarea sfârșitului perioadei fără gheață, în timp ce un alt procedeu, care a evaluat izotopii de cuarț, a putut determina începutul acesteia.

Aceste tehnici au permis să se stabilească faptul că sedimentele au fost expuse la lumină timp de mai puțin de 14.000 de ani și, prin urmare, că Groenlanda a fost liberă de gheață în această perioadă.

Regiunile de coastă sunt amenințate

Eșantionul prelevat la Camp Century a fost luat la puțin sub 1.300 de kilometri de Polul Nord, iar studiul arată că întreaga regiune ar fi fost acoperită de vegetație. Aceasta a avut loc în timpul unei perioade de încălzire naturală, cunoscută sub numele de perioadă interglaciară, când temperaturile erau similare cu cele de astăzi și între +1°C și +1,5°C mai mari decât în epoca preindustrială.

Modelele dezvoltate de cercetători au arătat că creșterea nivelului mării cauzată la acea vreme de topirea acestei calote de gheață ar fi fost cuprinsă între 1,5 și 6 metri.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Aceste estimări sugerează că toate regiunile de coastă ale lumii, în care sunt concentrate astăzi multe centre mari de populație, riscă astfel să fie scufundate în secolele următoare. Joseph MacGregor, un specialist în climă de la NASA care nu a fost implicat în studiu, notează că perioada interglaciară care a dus la această topire necunoscută până acum a durat zeci de mii de ani.

Articolul VIDEO Cei mai mari ghețari din Groenlanda s-ar putea topi mai repede decât se aștepta, potrivit unui studiu apare prima dată în Realitatea.md.