Pe 21 iulie 1992, președinții Republicii Moldova și Federației Ruse, Mircea Snegur și Boris Elțin, au semnat Acordul cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din regiunea transnistreană. Se consideră că anume acest document a oprit luptele active, iar drept urmare Moscova s-a transformat din agresor în pretins pacificator.
Până la semnarea Acordului din 21 iulie, Republica Moldova încercase în repetate rânduri să obțină încetarea focului, conform unei analize a presei vremii, realizată de publicația Zona de Securitate.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
În preambulul documentului, Republica Moldova și Federația Rusă își declarau intenția de a obține încetarea imediată a focului, își reafirmau angajamentul față de principiile ONU și CSCE și făceau referire la înțelegerea preliminară dintre cei doi președinți, din 3 iulie. În același timp, conflictul nu era definit în text drept unul ruso-moldovenesc. Documentul utiliza formula neutră „părțile implicate în conflict”, fără a indica direct faptul că Rusia era una dintre părțile combatante.
Încă din luna august, presa moldovenească semnala caracterul neclar al mai multor prevederi. Criticile vizau și aplicarea în practică a Acordului, relatându-se despre persoane înarmate care continuau încă să acționeze și refugiați care nu se puteau întoarce acasă.
Acordul din 21 iulie a oprit confruntările militare de amploare și a creat un mecanism de control în Zona de Securitate. Cu toate acestea, s-a creat o nouă realitate politică și militară, iar influența Rusiei asupra procesului de reglementare și asupra Republicii Moldova a fost intensificată, notează sursa citată.
