Un nou Eurobarometru arată că 73% dintre europeni consideră că țara lor a avut de câștigat de pe urma apartenenței la Uniunea Europeană. În România, procentul scade la 67%, unul dintre cele mai mici din blocul comunitar, alături de Grecia și Bulgaria. Pe forumuri, discuțiile despre cât de mult a schimbat Uniunea Europeană viața românilor au devenit un barometru în sine al încrederii publice.

„Proiectul european este cel mai de succes proiect politic din lume”

„Proiectul European este cel mai de succes proiect politic din întreaga lume: a reușit să integreze într-un sistem confederal țări cu culturi diferite, cu limbi vorbite diferite, și să aducă bunăstare zeci de ani”, scrie un utilizator pe Reddit. „Chiar dacă ne aflăm într-o perioadă dificilă pentru Uniune, trebuie să ne dăm seama că acest proiect a făcut foarte, foarte mult bine. Fără UE era rău. Da, UE nu e perfectă, dar este cel mai bun lucru pe care îl avem acum. Alternativă mai bună nu e.”

O altă voce remarcă faptul că România n-a valorificat pe deplin avantajele financiare: „UE îți dă, dar nu îți bagă în sac. Poate dacă accesam zecile alea de miliarde eram și noi pe la 80–90% ca Polonia, dar românul de rând habar nu are că și dacă nu făceam nicio investiție tot aveam de câștigat.”

Replica trimite spre o realitate economică adesea invocată de analiști: absorbția redusă a fondurilor europene și decalajul față de statele central-europene care au reușit să transforme investițiile UE în infrastructură și competitivitate.

„Dacă nu eram în UE, nu aveam acces la piața europeană”

Pentru antreprenorii mici și profesioniștii independenți, apartenența la Uniune a devenit mai mult decât o chestiune geopolitică, e o condiție de lucru, scriu utilizatorii. „Eu, de exemplu, dacă nu eram în UE, nu aveam acces ca individ la piața europeană de business. Am un PFA și prestez servicii către clienți din UE. La interviuri mă întreabă dacă am entitate comercială în UE. De obicei e ultima întrebare și cam știu că am prins contractul”, recunoaște un utilizator.

Comentariul a fost susținut de mai multe reacții care confirmă impactul practic al pieței unice asupra mobilității profesionale. „Probabil că se gândesc implicit că sunt cu toate alea în UE din moment ce am sediul în România, dar cred că întreabă ca să fie siguri”, continuă autorul conversației.

Alții merg mai departe și leagă percepțiile despre Uniune de moștenirea culturală și religioasă. „Ortodoxismul reprezintă principalul vector al atitudinilor anti-europene. Din acest motiv nu putem aplica modelul polonez. Istoric, polonezii au fost vestici. Noi nu.”

Replica unui alt utilizator continuă ideea dintr-o perspectivă istorică: „Capitalismul a plecat de la protestanți, noi ne tragem de pe filiera rusească, unde a fost feudalism până la comuniști.”

Pentru o parte a comunității, diferențele culturale și educaționale rămân explicația pentru scepticismul mai accentuat față de UE în estul Europei.

„În ce lux ne lăfăiam în anii ’90… După a venit Uniunea și a stricat tot”, comentează ironic un participant la discuție. Replica promptă: „Eram toți săraci. Acum unii nu mai sunt.”

Schimbul de replici surprinde disparitățile interne create după aderare: o creștere economică vizibilă în mediul urban și în regiunile conectate la investițiile europene, dar mai lentă în zonele rurale și dependente de agricultură.

„În 20–30 de ani, Bulgaria o să ne întreacă la orice categorie”

Alte reacții exprimă dezamăgirea față de ritmul lent al schimbării. „Pentru că noi suntem fix varză. În 20–30 de ani, până și Bulgaria o să ne întreacă la absolut orice categorie. Marea majoritate a românilor sunt mult prea îndobitociți pentru Europa.”

Alt comentator adaugă tăios: „În 30 de ani, România va fi campioană la muncitori nepalezi și băștinași în palate cu turnulețe. La asta sigur nu ne fac bulgarii.”

Iată cum aceste reacții sintetizează cinismul social al unei părți din populație, care percepe Uniunea mai degrabă ca pe un context ratat decât ca pe o sursă de progres.

Există și voci care critică evoluția Uniunii Europene din perspectivă ideologică. „În afară de niște standarde de calitate la mâncare și băutură, standarde care ar fi trebuit să le aplice orice om din inițiativă proprie, UE nu mi-a adus nimic, ba chiar mi-a luat. Singurii care beneficiază sunt fie ăia super săraci care au plecat la muncă de jos în Germania, Italia, Spania, fie ăia super bogați care au beneficiat de comerțul liber. Clasa de mijloc nu a beneficiat cu nimic”, scrie un utilizator.

Altul îi răspunde că „SUE nu e posibilă, nicio țară nu cred că ar vrea să își piardă identitatea culturală. Chat Control a picat în Parlament și e dorit doar de niște parlamentari idioți.”

Dialogul, deși aprins, arată o polarizare reală: între cei care se tem de o Europă centralizată și cei care o văd ca pe o protecție necesară într-o lume instabilă.

Uniunea Europeană rămâne, pentru majoritatea românilor, singurul cadru de stabilitate posibil. Dar în spatele celor 67% care încă văd beneficiile, se simte o oboseală: aceea a unei generații care, deși a intrat în Europa, continuă să se simtă periferică.