Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, apără moneda cu subvenții. Lira care scăzuse cu peste 50% a revenit puternic, marți, 21 decembrie curent, după o decizie extrem de controversată. Statul va acoperi diferența de curs pentru banii ținuți în bănci în monedă locală. Analiștii economici consideră că este o decizie atipică, costisitoare, periculoasă, când ar fi fost mai simplu să fie majorată dobânda de către banca centrală.
Măsura prevede ca atunci când lira se devalorizează în raport cu valutele forte mai mult decât dobânda oferită de bănci, atunci statul va acoperi diferența, astfel încât depozitele în lire să își conserve valoarea în dolari sau euro.
Recep Erdogan, președintele Turciei: De acum, niciun cetățean nu are motive să mai schimbe economiile din lire în monedă străină în perspectiva că lira se va devaloriza.
Însă, această măsură este de fapt o majorare de dobândă ascunsă. Și nu una mică pentru că ea ar urma să acopere un diferențial mare și, ca nivel total, încă necunoscut.
Analiștii citați de Bloomberg susțin că e o măsură periculoasă și poate genera o spirală, cu un curs din ce în ce mai mare și inflație în accelerare. Politica de dobânzi dictată de Erdogan, cu scăderi ale ratelor chiar când inflația crește, a generat o prăbușire a lirei.
Președintele a devenit extrem de nepopular și astfel de măsuri de sprijin ar trebui să-i ofere timp în perspectiva alegerilor de la jumătatea anului 2023.
O astfel de plasă de siguranță are ca scop reducerea cererii de valută de către populație, însă subvenționarea depozitelor mută riscul valutar pe bugetul public. Pentru deprecierea monedei Trezoreria ar urma să plătească direct. Asta va pune o presiune uriașă asupra ultimului bastion din economia Turciei- poziția fiscală relativ bună.
Până acum cinci ani, bugetul Turciei era construit cu un deficit mic, în jurul a 1% din PIB. Politica fiscală prudentă a fost un factor stabilizare a economiei. Însă, în timp, au apărut deficitele mai mari. Cele actuale sunt de aproximativ 3,5% din PIB.
Execuția bugetară la 10 luni arată o creștere a veniturilor de aproximativ 23%, însă cheltuielile au avansat cu peste 34%. Procentele mari nu trebuie să surprindă în condițiile în care ultimele date arată o inflație de 21%. Însă ritmul mult mai mare de creștere a cheltuielilor este îngrijorător, iar subvenționarea diferențelor de curs va pune presiune pe cheltuieli. Astfel de măsuri de fapt pun în sarcina contribuabililor, politicile monetare atipice pentru că se plătește din banii colectați sprijinul pentru monedă. Cetățenii ajung să fie penalizați pe două căi – prin inflație și prin utilizarea finanțelor publice pentru a ajuta moneda.
