Cercetătorii de la o universitate de top din Australia au dezvoltat un program digital cu care se pot depista problemele grave de sănătate ale nou-născuților vulnerabili. Software-ul poate fi folosit atât de doctorii din spitale, cât și de acasă, de către părinții copiilor.

Sistemul se utilizează împreună cu stetoscoape digitale în vederea unei investigații avansate a inimii şi plămânilor pentru un diagnostic mai precis al complicaţiilor cardio-respiratorii.

„Software-ul elimină în totalitate zgomotul ambiental din înregistrările toracice, astfel încât sunetele inimii şi plămânilor sunt separate şi foarte clare”, a explicat Faezah Marzbanrad de la Departamentul de Inginerie Electrică şi Sisteme Informatice al Universităţii Monash.

Potrivit cercetătorilor, atunci când este folosit acasă, acest software oferă automat părinţilor un scor al calităţii sunetului înregistrat la nivelul pieptului, astfel încât aceştia să ştie dacă este suficient de bun pentru ca medicul să îl analizeze în timp real sau dacă trebuie să repoziţioneze stetoscopul digital şi să colecteze un alt eşantion de date.

„Stetoscopul digital se poate pune pe pieptul unui nou-născut pentru colectarea sunetului”, a precizat Marzbanrad, adăugând că „este nevoie de o plasare foarte precisă pe spate sau pe piept pentru a obţine sunetul de care are nevoie un medic, iar în acest sens software-ul va oferi îndrumări către locul potrivit”, a completat ea.

Invenția, benefică în țările mai puțin dezvoltate și în zonele care nu dispun de resurse sanitare adecvate

Cercetătorii de la universitatea din Australia au declarat că invenţia lor poate fi folosită în spitale sau acasă, de către părinţi, şi se poate dovedi, totodată, deosebit de benefică în ţările în curs de dezvoltare sau în regiunile îndepărtate ce dispun de resurse sanitare limitate.

Echipa, care colaborează cu Spitalul de Pediatrie Monash, a testat software-ul ascultând sunetele din piepturile a 119 nou-născuţi prematuri şi bebeluşi născuţi la termen.

„Sunetele toracice la nou-născuţi sunt foarte greu de evaluat şi de interpretat în special la bebeluşii prematuri şi/sau bolnavi”, a declarat Atul Malhotra, medic neonatolog şi şeful clinicii de neurodezvoltare pediatrică din cadrul spitalului. „Ne bazăm foarte mult pe radiografiile toracice şi pe monitorizarea invazivă a gazelor din sânge. Acest software ne oferă o rezoluţie mult mai bună pentru a interpreta, evalua şi monitoriza afecţiunile la nou-născuţi”, a subliniat el.

Software-ul va fi testat în continuare împreună cu un nou hardware pentru stetoscopul digital şi urmează să devină disponibil până la jumătatea acestui an.

#copii #parinti #sanatate #software

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.