Rusia a efectuat în timp ce preşedintele Joe Biden se afla în Ucraina, un test al unei rachete balistice intercontinentale (ICBM) care pare să fi eşuat, potrivit a doi oficiali americani familiarizaţi cu acest subiect, relatează CNN.

În prealabil, Rusia a anunţat Statele Unite despre lansare prin intermediul liniilor de comunicare specifice, a declarat un oficial. Un alt oficial a precizat că testul nu a reprezentat un risc pentru Statele Unite, aşa că SUA nu au considerat exerciţiul ca fiind o anomalie sau o escaladare. Testarea rachetei SARMAT – supranumită Satan II în Occident şi capabilă să transporte mai multe focoase nucleare – pare însă să fi eşuat, au mai spus oficialii.

Racheta a mai fost testată cu succes şi dacă acesta ar fi funcţionat, oficialii americani cred că preşedintele rus Vladimir Putin ar fi subliniat testul în discursul său de marţi despre starea naţiunii. Putin nu a făcut însă nicio menţiune despre lansare în discursul său, care a durat o oră şi 45 de minute. În schimb, el a anunţat că Rusia îşi va suspenda participarea la tratatul de reducere a armelor nucleare New START pe care îl are cu Statele Unite, punând în pericol ultimul acord rămas în vigoare ce reglementează cele mai mari două arsenale nucleare din lume.

Momentul în care a avut loc testul sugerează că SUA şi Rusia au comunicat prin mai multe canale diferite la începutul acestei săptămâni în scopul evitării unui incident neintenţionat. Şi oficialii americani i-au notificat pe ruşi duminică seara, cu câteva ore înainte de vizita lui Biden la Kiev, că preşedintele va face deplasarea în capitala ucraineană, după cum a declarat luni consilierul pentru securitate naţională Jake Sullivan.

Putin a anunţat teste ICBM reuşite în trecut, inclusiv în aprilie anul trecut, la doar câteva luni după ce Rusia a invadat Ucraina. Acel test a fost făcut, de asemenea, cu racheta SARMAT, care a fost dezvăluită pentru prima dată în 2016 şi despre care presa de stat rusă a spus că are o rază de acţiune de peste 11.000 de kilometri. Racheta poate transporta un focos de 100 de tone şi a fost proiectată să fie succesoarea rachetei balistice intercontinentale R-36M Voevoda.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Putin a avertizat anul trecut că racheta „va da de gândit celor care încearcă să ameninţe Rusia”. La vremea respectivă, experţii occidentali au descris testul din 2022 ca fiind o „sabie nucleară” şi a fost perceput ca o încercare de a distrage atenţia de la eşecurile militare ale Rusiei din acea perioadă, cum ar fi scufundarea navei sale amiral din Marea Neagră, Moskva. Secretarul de presă de atunci al Pentagonului, John Kirby, a calificat însă testul din 2022 ca unul „de rutină” şi a spus că „nu a fost o surpriză”. De asemenea, „nu a fost considerat a fi o ameninţare pentru Statele Unite sau aliaţii săi”.

Armata rusă s-a confruntat cu multiple înfrângeri majore pe câmpul de luptă din Ucraina în ultimul an şi a eşuat în linii mari în atingerea obiectivelor sale strategice.

„Rusia este acum un paria global, iar lumea rămâne inspirată de curajul şi rezistenţa ucrainenilor. Pe scurt, Rusia a pierdut – a pierdut din punct de vedere strategic, operaţional şi tactic”, a declarat săptămâna trecută şeful Statului Major interarme, generalul Mark Milley.

#armata #Rusia #test

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.