Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, Înalt Preasfințitul Vladimir a transmis un mesaj de compasiune și solidaritate pentru poporul ucrainean la un an de la declanșarea agresiunii ruse.

„Iubiți întru Hristos frați și surori din Ucraina, deja de un an de zile, țara voastră și inimile noastre ale tuturor sunt răvășite de un război crunt și nedrept, în care au fost pierdute nenumărate vieți omenești și au fost distruse fără milă atâtea și atâtea orașe și sate. Încă din prima zi și de la întâiul glonț tras, Biserica Ortodoxă din Moldova, în toată plinătatea ei – slujitori și credincioși, a început să se roage pentru pace și liniște pe pământul Ucrainei și pentru înțelepciunea și discernământul tuturor celor de care depinde încheierea acestui sângeros conflict. Iar odată cu rugăciunile către Domnul, mănăstirile, bisericile și casele noastre, s-au deschis larg pentru cei care au lăsat totul în urmă, fugind din calea războiului și căutând adăpost și mângâiere în țara noastră”, se menționează în mesajul mitropoliei.

În același mesaj, mitropolitul Vladimir spune că oricât de grea nu ar fi încercarea războiului, oricât de puternici și de feroce nu ar părea cei care vin cu sabie, să nu cădem pradă disperării și să luăm aminte că nimeni și nimic nu este mai presus decât voia și mila Bunului Dumnezeu!

„Așadar „Rugați-vă neîncetat” (I Tesaloniceni, 5:17), uniți-vă în jurul Sfintei voastre Biserici Ortodoxe și a vrednicului ei Arhipăstor și cereți cu smerenie și nădejde Domnului să dăruiască din nou pace și liniște pământului și caselor voastre, tot așa cum și noi vom cere necontenit aceleași neprețuite binecuvântări de la Mântuitorul, până nu va amuți și ultima armă”, conchide mitropolitul.

La 24 februarie, Rusia a declanșat războiul împotriva Ucrainei, după câteva luni în care a masat peste 150.000 de soldați și echipamente militare în apropiere de granițele Ucrainei, pe care a înconjurat-o din trei părți.

Ceea ce se credea a fi o agresiune pentru capturarea definitivă a regiunilor Donețk și Lugansk din estul țării s-a transformat într-un război total, în care Rusia a atacat nu numai infrastructura militară a Ucrainei, ci și zone civile din orașe – spitale, școli, clădiri de locuințe.

#agresiunea rusă #mesaj de condoleante #Mitropolia Moldovei #Ucraina

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.