Minele de cărbune din țara vecină otrăvesc toată Europa, scrie presa de acolo. Experții avertizează că emisiile de gaz metan sunt la cote alarmante. O analiză Ember citată de Asociaţia Two Celsius arată că, dacă s-ar capta și utiliza cel puțin jumătate din gazul emis de minele de cărbune abandonate, s-ar genera energie electrică de zeci de milioane de euro.

Țara vecină e pe locul doi în ceea ce privește emisiile de gaz metan din Uniunea Europeană. România e responsabilă pentru 85% din metanul emis de minele de cărbune abandonate.

Pratic, dacă s-ar capta şi utiliza doar jumătate din acesta, s-ar putea genera energie electrică de 75 de milioane de euro.

Totodată, ar exista suficientă căldură reziduală pentru a încălzi aproape 19.000 de paturi de spital pe an.

Primul lucru pe care ar trebui să îl facă țara vecină este să reducă emisiile de metan provocate de extracția de carbune.

Nu ar fi însă suficient. România ar trebuie să încerce recuperarea acestui metan. Ulterior, el ar fi folosit la producerea de energie electrică și termică. Iar dacă nu vor reuși să reducă emisiile pe care le au, riscă să deraieze procesul către atingerea neutralităţii climatice în 2050.

Analiza arată că se vor îndrepta către o lume în care impactul schimbărilor climatice va fi devastator.

Cel mai mare emiţător de metan din UE în momentul de față e Polonia. Statul e responsabil pentru majoritatea acestor emisii de metan.

#Europa #metan #Romania

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.