În spatele zgârie-norilor și caselor în valoare de milioane de dolari care au făcut din Hong Kong cea mai scumpă piață imobiliară din lume se află o realitate paralelă: o criză imobiliară gravă, aparent fără rezolvare, relatează CNN. Totuși, 40.000 de unități de cazare construite în timpul pandemiei COVID stau neocupate.

În Hong Kong, unde o casă medie se vinde cu mult peste un milion de dolari și unde chiar și un loc de parcare poate costa aproape un milion, peste 200.000 de oameni așteaptă de cel puțin 5 ani la rând pentru locuințe publice subvenționate. Dincolo de zona miliardarilor, unde proprietățile se vând cu sute de milioane de dolari, unul din cinci oameni trăiește sub pragul sărăciei și mulți locuiesc în „cutii de chibrituri” în blocuri dărăpănate.

Cauza problemei, potrivit guvernului local, este relativ simplă: oferta nu poate poate satisface cererea a peste 7 milioane de locuitori înghesuiți în cel mai dens populate cartiere din lume. Problema este „în fruntea priorităților”, a spus directorul executiv al orașului, John Lee, în octombrie, când s-a angajat să construiască 30.000 de locuințe în următorii cinci ani – o promisiune care vine după ordinul guvernului central de la Beijing de a acorda prioritate acestei chestiuni.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Dar mai mulți experți au subliniat dependența guvernului local de prețurile terenurilor, deoarece taxele pe proprietate și pe vânzări reprezintă aproximativ 20% din veniturile sale anuale. Criticii spun că acest flux de venituri îi oferă un stimulent pentru a menține oferta redusă, limitând șansele de a rezolva problema imobiliară. CNN a întrebat guvernul din Hong Kong dacă veniturile obținute din terenuri îi afectează politica de locuințe.

Biroul de Dezvoltare a răspuns că „Guvernul este ferm hotărât să mențină o ofertă constantă și susținută cu terenuri printr-o abordare pe mai multe direcții pentru a satisface nevoile de locuințe și dezvoltare socio-economică ale comunității”. În timp ce această dezbatere face furori, măsurile dure anti-Covid luate de Hong Kong aduc o nouă dimensiune acestei situații. Mulți oameni solicită acum autorităților să folosească vastele tabere de carantină anti-Covid pe care orașul le-a construit în timpul pandemiei, dar care acum sunt goale și nefolosite, pentru a rezolva parțial criza imobiliară.

„Acum, întrebarea este: ce faci cu ele?”, a spus Paul Zimmerman, consilier în districtul sudic al Hong Kong-ului și cofondator al grupului de advocacy pentru planificarea urbană Designing Hong Kong.

Răspunsul la această întrebare poate fi mai dificil decât pare la prima vedere. Taberele de carantină au fost una dintre cele mai controversate măsuri anti-Covid din Hong Kong.

Dincolo de scopul de a izola persoanele infectate, criticat pe scară largă, construcția lor rapidă și costisitoare a demonstrat că problema locuințelor din Hong Kong nu este pur și simplu de nerezolvat. Autoritățile din Hong Kong nu au dezvăluit public cât costă rețeaua de unități de carantină. Dar factura totală a cheltuielilor pentru pandemie în ultimii trei ani a ajuns la 76 de miliarde de dolari, potrivit secretarului financiar al orașului.

Planurile pentru construcția de locuințe publice trec de obicei printr-un tur birocratic care durează ani întregi, dar în cazul taberelor de carantină, guvernul a reușit să „găsească” brusc în jur de 80 de hectare de teren și să construiască 40.000 de unități metalice prefabricate în câteva luni. Brian Wong, de la think tank-ul local Liber Research Community, se numără printre cei care se întreabă de ce guvernul nu poate adopta o abordare la fel de rapidă și nu poate ocoli birocrația pentru a rezolva ceea ce a recunoscut că este o criză urgentă a locuințelor. Wong și critici ai guvernului susțin că presupusa dependență a guvernului de veniturile din terenuri riscă să transforme locuințele într-o „problemă structurală” care nu poate fi „rezolvată în mod semnificativ”.

„Chiar dacă guvernul ar vrea să facă terenurile accesibile pentru construcții, nu va face asta pentru că sunt prea multe în joc”, a spus Wong, care critică indecizia și inacțiunea oficială, despre care spune că vin în detrimentul celor mai săraci oameni ai orașului.

El consideră că taberele de carantină sunt un test de turnesol al hotărârii guvernului de a acționa și a cerut ca unitățile să fie transformate în locuințe sociale, argumentând că ar fi „foarte jenat dacă acele containere ar rămâne nefolosite”. CNN a întrebat guvernul din Hong Kong ce intenționează să facă cu fostele tabere de carantină. Acesta a răspuns că își va anunța planurile „după ce se va lua o decizie”. Doar trei din cele opt tabere de carantină și izolare construite în timpul au fost utilizate efectiv; restul de cinci au fost ținute în așteptare, deoarece ratele de vaccinare au crescut și numărul infecțiilor a scăzut.

Cea mai mare și poate cea mai criticată dintre tabere este Penny’s Bay, un sit de lângă Disneylandul din Hong Kong, unde peste 270.000 de oameni au stat în aproape 10.000 de unități în timpul celor 958 de zile de funcționare. A doua este situată lângă Terminalul de croazieră Kai Tak și o a treia lângă un port de containere maritime. Restul sunt așezate de-a lungul periferiei de nord a orașului, lângă granița cu China continentală. Măsurând aproximativ 60 de metri pătrați, fiecare unitate are o toaletă simplă, duș și pat. Doar unele au bucătărie. Totuși, deși unitățile sunt spartane, mulți susțin că ar putea oferi o soluție temporară atractivă pentru cei care nu își permit chiriile mari ale orașului.

În Hong Kong, conform datelor compilate de agenția imobiliară Centaline, chiar și „nano-apartamente” cu o suprafață de 65 de metri pătrați s-au vândut recent cu până la 445.000 de dolari, echivalentul a mai mult de 2.000 de dolari pe metru pătrat. Francis Law, care a fost trimis la Penny’s Bay la sfârșitul anului 2022, a spus că, deși sunt simple, unitățile sunt adecvate pentru a satisface nevoile de bază ale unei persoane și ar oferi o opțiune temporară atractivă celor aflați pe listele de locuințe publice.

„Dacă guvernul închiriază unitățile pentru aproximativ 2.000-3.000 de dolari Hong Kong pe lună [254 -382 USD) și creează o rută de autobuz către cea mai apropiată gară, cred că ar atrage mulți solicitanți, chiar dacă este departe de principalul cartier de afaceri”, a spus el pentru CNN.

În timp ce unele dintre tabere au fost construite pe terenuri deținute de magnați locali și împrumutate guvernului, unii susțin că, deoarece unitățile sunt modulare și relativ ușor de demontat, ar putea fi mutate în locații permanente, cu condiția ca Guvernul să vrea acest lucru.

#criza #Hong Kong #imobiliare

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.