Germania este pregătită să adopte o nouă lege a naţionalităţii, care va facilita străinilor să obţină cetăţenia germană, ca parte a unei schimbări mai ample a politicii de imigraţie, menită să susţină forţa de muncă în scădere a ţării, transmite CNBC.

Proiectul de lege, care va fi prezentat parlamentarilor în următoarele luni, ar permite oamenilor să solicite cetăţenia după cinci ani de reşedinţă în Germania, în loc de cei opt actuali. Cei care au făcut eforturi deosebite pentru a se integra, de exemplu, devenind competenţi în limba germană, ar fi eligibili să aplice după trei ani.

De asemenea, legea ar ridica interdicţia privind dubla cetăţenie pentru persoanele din ţările din afara UE, ceea ce înseamnă că imigranţii nu ar mai fi nevoiţi să renunţe la naţionalitatea ţării de origine – o linie roşie pentru mulţi. În prezent, doar persoanele cu paşapoarte UE sau cele care au un părinte din Germania sunt eligibile pentru a deţine cetăţenia germană.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Între timp, reformele de imigrare bazate pe sistemul de puncte al Canadei vor facilita intrarea muncitorilor calificaţi în ţară fără a avea calificări profesionale recunoscute în Germania. În schimb, este suficient să ai experienţă de lucru adecvată şi o ofertă de muncă. Planurile reprezintă cea mai mare revizuire a regulilor de naţionalitate germane după anul 2000, când copiii născuţi din părinţi imigranţi în Germania s-au calificat automat pentru cetăţenie, pentru prima dată.

Ele fac parte dintr-o serie de politici social progresiste propuse de guvernul de coaliţie tripartit al ţării, care a declarat că doreşte să atragă 400.000 de muncitori străini calificaţi în fiecare an pentru reechilibra îmbătrânirea populaţiei şi deficitul de forţă de muncă în sectoarele cheie.

”Germania, la fel ca multe alte ţări astăzi, se confruntă cu presiuni demografice imense şi îşi propune să obţină lucrători mai înalt calificaţi pentru a compensa populaţia îmbătrânită. Modelele din întreaga lume arată că toate aceste ţări se străduiesc cu adevărat să-i atragă pe cei care pot contribui la economiile lor”, a declarat Natalia Bănulescu-Bogdan, director asociat la Institutul pentru Politica Migraţiei, pentru CNBC. .

Populaţia Germaniei a atins un nivel maxim de 84,3 milioane în 2022, alimentată de o creştere record a imigraţiei nete, inclusiv a refugiaţilor ucraineni. Cu toate acestea, se luptă cu o criză a forţei de muncă, deoarece lucrătorii mai în vârstă se retrag din forţa de muncă. Un sondaj din ianuarie a arătat că mai mult de jumătate dintre companiile germane au dificultăţi să ocupe posturile vacante din cauza lipsei de muncitori calificaţi.

Între timp, rata de naturalizare din ţară este în urmă faţă de cea a altor ţări europene, cetăţenia fiind acordată la 1,3 din 1.000 de persoane în 2020, comparativ cu o medie de 1,6 în UE. Acest lucru poate face mai greu pentru lucrătorii străini să devină pe deplin încorporaţi în economie şi în societate în ansamblu.

”Există o corelaţie între rezultatele mai ridicate pe piaţa muncii şi cetăţenia. Deci există unghiul de integrare economică. Apoi sunt unghiurile politice [şi sociale]”, a spus Banulescu-Bogdan.

Se estimează că aproximativ 10 milioane de oameni – aproximativ 12% din populaţia de 80 de milioane a ţării – trăiesc în prezent în Germania fără un paşaport german, ceea ce exclude privilegii de bază precum dreptul de a vota sau de a lucra în anumite locuri de muncă guvernamentale. În capitala ţării, Berlin, un oraş celebrat ca o criză internaţională, până la o treime dintre rezidenţi nu au avut dreptul să voteze în alegeri în ultimii ani, din cauza legilor existente privind cetăţenia.

#criza #Germania #UE

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.