Este de neconceput să existe un atac asupra Suediei şi NATO să nu reacţioneze, a spus la Bruxelles, secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg. El a subliniat, în ziua aderării Finlandei la NATO, că Suedia nu a fost fost lăsată singură.

„Tuturor aliaţilor le pasă de Suedia, au furnizat garanţii de securitate bilaterale, şi-au consolidat prezenţa. Este de neconceput să existe un atac asupra Suediei şi NATO să nu reacţioneze. Suedia este mai aproape acum decât a fost vreodată de statutul de membru”, a adăugat el.

Întrebat dacă îşi aminteşte câte ore a dedicat negocierilor pentru aderarea Suediei şi Finlandei la NATO, Jens Stoltenberg a răspuns:

„Nu contabilizez orele în acest mod, dar salut faptul că mulţi aliaţi şi oameni din multe capitale au lucrat din greu pentru a ne asigura că facem progrese”.

În acelaşi timp, secretarul general al NATO a evidenţiat faptul că şi Alianţa beneficiază de pe urma aderării Finlandei, care „are forţe armate substanţiale, capabilităţi importante, sisteme de apărare aeriană şi trupe foarte bine antrenate”.

Finlanda a devenit marţi cel de-al 31-lea membru al Alianţei Nord-Atlantice, după ce a înmânat instrumentul de aderare secretarului de stat al SUA, Antony Blinken, în calitate de reprezentant al statului gardian al tratatului fondator, iar drapelul Finlandei a fost arborat ulterior la sediul NATO.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Aderarea Suediei este în prezent blocată de Turcia şi Ungaria, dar atât secretarul general al NATO, cât şi miniştri de externe din statele aliate şi-au exprimat speranţa că Suedia va putea adera până la summitul NATO de la Vilnius, din luna iulie.

La acest summit a fost invitat şi preşedintele Ucrainei după cum a anunţat Stoltenberg la finalul unei reuniuni a miniştrilor de externe din cadrul Alianţei, la Bruxelles, la care a participat şi şeful diplomaţiei ucrainene, Dmitro Kuleba.

#Finlanda #Jens Stoltenberg #NATO

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.