Papagalii vorbesc prin videocall

Păsările au fost organizate în cinci grupuri diferite. În prima fază, fiecare pasăre s-a întâlnit de două ori cu toate celelalte păsări din grupul lor și a primit o recompensă pentru că a sunat din clopoțel, dar nu în timpul apelurilor în sine. Apelul a fost încheiat dacă papagalii manifestau dezinteres, părăseau spațiul sau prezentau semne de stres și, în acest stadiu, cei care făceau des asta au fost eliberați din studiu.

În faza a doua, restul de 15 păsări au fost resortate în șase grupuri mai mici. Aici au avut mai multe sesiuni de trei ore în care puteau alege să facă apeluri către alte păsări din grupul lor, cu maximum două apeluri pe sesiunea de trei ore. După fiecare sesiune, îngrijitorii au încărcat înregistrările video și au trimis un jurnal al apelului video. La sfârșitul fazei a doua, fiecare îngrijitor a completat un sondaj post-studiu și un interviu.

Comentariile din interviu și sondaj au arătat că îngrijitorii au perceput că păsările se bucură de experiența de a avea apeluri video cu alte păsări. Niciunul dintre îngrijitori nu a raportat o experiență negativă cu pasărea lor.

Echipa continuă să lucreze împreună la dezvoltarea unor cadre etice solide pentru bunăstarea fizică, mentală și emoțională a animalelor: „Studii de genul acesta ne vor ajuta să învățăm cum arată și cum putem construi sisteme mai bune în anii următori”, a spus dr. Ilyena Hirskyj-Douglas de la Școala de Informatică a Universității din Glasgow.

Pacienții care au suportat o intervenție chirurgicală cauzată de o apendicită (inflamația apendicelui) au prezentat un risc semnificativ mai mic de a dezvolta cancer colorectal în comparație cu cei care au fost tratați cu antibiotice, potrivit unei analize ce a vizat peste 30.000 de cazuri, informează Reuters, transmite Agerpres.

În trecut, intervenția chirurgicală reprezenta standardul de tratament pentru apendicita acută. Gestionarea acestei afecțiuni ”s-a schimbat semnificativ în ultimul deceniu, iar tratamentul cu antibiotice este acum o opțiune acceptată”, a explicat coordonatorul studiului, Valentine Nfonsam, de la Facultatea de Medicină Morehouse din Atlanta, într-un comunicat.

Studiile anterioare care au comparat cele două metode s-au concentrat doar asupra rezultatelor pe termen scurt.

În cadrul noului studiu, Valentine Nfonsam și colegii lui au analizat datele obținute de la 15.774 de pacienți diagnosticați cu apendicită acută care au suferit o apendicectomie și de la 15.295 de pacienți care au fost tratați exclusiv cu antibiotice.

În anii care au urmat, cancerul colorectal a fost diagnosticat la 0,7% dintre pacienții din grupul cu apendicectomie și la 1,7% dintre cei tratați cu antibiotice, potrivit rezultatelor prezentate la congresul Colegiului American al Chirurgilor, organizat la Washington.

După luarea în considerare a factorilor de risc individuali, apendicectomia a fost asociată cu un risc relativ cu 58% mai scăzut de diagnosticare ulterioară a cancerului colorectal.

În trecut se credea că apendicele este inutil, însă cercetările medicale recente sugerează că această ipoteză nu este adevărată, a precizat Valentine Nfonsam.

În schimb, apendicele ar putea juca un rol în sistemul imunitar intestinal și în microbiomul intestinal – comunitatea de microorganisme care trăiesc în tractul digestiv.

Ipoteza potrivit căreia inflamația persistentă sau modificările microbiomului intestinal ar contribui la apariția cancerului este plauzibilă din punct de vedere biologic, însă studiul nu a fost conceput pentru a o oferi un răspuns la această întrebare, a precizat Valentine Nfonsam.

”Aceste rezultate nu trebuie interpretate în sensul că orice pacient cu apendicită necesită o apendicectomie pentru a preveni cancerul”, a spus el.

”Tratamentul cu antibiotice rămâne o opțiune importantă. Totuși, atunci când discutăm despre o gestionare non-chirurgicală, trebuie să privim dincolo de episodul acut de apendicită și să avem în vedere riscul oncologic potențial pe termen lung, precum și o monitorizare adecvată”, a explicat coordonatorul studiului.