Autoritățile de reglementare în domeniul sănătății sunt îndemnate să aprobe rapid două medicamente pentru Alzheimer pentru a se asigura că milioane de persoane care ar putea beneficia de ele nu sunt „lăsate în incertitudine”, după ce au fost obținute noi date uimitoare din studii clinice.
Rezultatele finale ale unui studiu de referință au confirmat că donanemab, produs de Eli Lilly, a încetinit cu 35% declinul cognitiv la pacienții cu Alzheimer. Rezultatele studiului publicate anul trecut au arătat că un al doilea medicament, lecanemab, produs de Eisai și Biogen, a redus rata cu 27%, relatează The Guardian.
Boala ar putea deveni la fel de ușor de gestionat ca afecțiuni precum diabetul sau astmul. Dr. Susan Kohlhaas, director executiv pentru cercetare și parteneriate la Alzheimer’s Research UK, a declarat pentru The Guardian că este esențial ca autoritățile de reglementare să acționeze prompt pentru a evita ca pacienții să se confrunte cu așteptări frustrante pentru tratamente eficiente din punct de vedere clinic.
„Avem acum la orizont două tratamente pentru Alzheimer care ar putea schimba vieți și avem nevoie de decizii de reglementare rapide, astfel încât persoanele care ar putea beneficia de aceste tratamente să nu fie lăsate în incertitudine. După 20 de ani fără noi medicamente pentru Alzheimer, persoanele afectate de această boală merită să aibă răspunsuri cu privire la noile tratamente cât mai repede posibil”, a spus Kohlhaas.
Noul tratament ar încetini cu 35% declinul cognitiv
Decanemab a primit undă verde în SUA la începutul acestei luni, dar încă așteaptă aprobarea din partea Agenției de reglementare a medicamentelor și produselor de sănătate (MHRA) din Marea Britanie. De asemenea, se așteaptă aprobarea în Australia.
Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței, una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății la nivel mondial. Se preconizează că numărul persoanelor care trăiesc cu demență la nivel mondial aproape se va tripla până în 2050, ajungând la 153 de milioane, iar experții au declarat că aceasta reprezintă o amenințare în creștere rapidă pentru viitoarele sisteme de sănătate și de asistență socială din fiecare comunitate, țară și continent.
