Generalul Abdourahmane Tchiani, șeful gărzii prezidențiale, s-a autoproclamat lider al Nigerului după lovitura de stat dramatică ce a avut loc joi, 27 iulie curent. Cunoscut și sub numele de Omar Tchiani, militarul a organizat o preluare a puterii care a debutat miercuri dimineață, când preşedintele ales democratic al Nigerului, Mohamed Bazoum, a fost reţinut de trupele gărzii prezidenţiale.

Autoproclamarea spulberă prima tranziție pașnică și democratică din Niger de la independența din 1960. Se crede că președintele Mohamed Bazoum este în stare bună de sănătate și că este încă ținut captiv de propriile gărzi.

Lovitura de stat a fost condamnată categoric de actorii internaționali, inclusiv de Uniunea Africană, blocul regional al Africii de Vest (Ecowas), UE și ONU.

Generalul Tchiani, în vârstă de 62 de ani, se află la conducerea gărzii prezidențiale din 2011 și a fost promovat la gradul de general în 2018 de fostul președinte Mahamadou Issoufou.

Într-o declarație televizată, generalul Tchiani a spus că junta sa a preluat conducerea țării, din cauza mai multor probleme din Niger, printre care lipsa securității, dificultățile economice și corupția.

Preşedintele Nigerului, Mohamed Bazoum, a primit promisiunea „sprijinului neclintit” al Washingtonului în cadrul unui apel al secretarului de stat american Antony Blinken.

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a declarat, de asemenea, că a vorbit cu preşedintele şi i-a oferit tot sprijinul ONU.

Mohamed Bazoum, care a fost ales în mod democratic în 2021, este un aliat apropiat al Franţei, precum şi al altor naţiuni occidentale.

Două ţări învecinate, Mali şi Burkina Faso, s-au confruntat cu lovituri de stat declanşate de revolte jihadiste în ultimii ani. În ambele ţări, noii lideri militari au intrat în conflict cu Franţa, fosta putere colonială, care a condus anterior şi Nigerul.

În anunţul televizat de miercuri, colonelul major Amadou Abdramane, alături de alţi nouă soldaţi în uniformă aflaţi în spatele său, a declarat: „Noi, forţele de apărare şi de securitate… am decis să punem capăt regimului pe care îl cunoaşteţi. Acest lucru vine ca urmare a deteriorării continue a situaţiei de securitate şi a proastei guvernări economice şi sociale”. El a mai afirmat că toate instituţiile ţării au fost suspendate şi că şefii ministerelor se vor ocupa de afacerile de zi cu zi. „Toţi partenerii externi sunt rugaţi să nu intervină”, a continuat el. „Frontierele terestre şi aeriene sunt închise până la stabilizarea situaţiei”, a conchis acesta.

#autoproclamat #general #lovitură de stat #Niger #presedinte

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.