O specie de broască originară din Asia de Sud-Vest prezintă în stadiul său juvenil un tipar neobişnuit de coloraţie corporală, pentru a se camufla imitând excremente şi pentru a scăpa astfel de prădători, au dezvăluit reprezentanţi ai Grădinii Zoologice Schonbrunn din Viena.

Cercetătorii vienezi au plasat timp de opt zile mai multe figurine din ceară reprezentând amfibieni de culori diferite într-o volieră, un experiment prezentat ca fiind „inedit”.

Ei au constatat că figurinele care imitau indivizi tineri aparţinând speciei de broaşte zburătoare Wallace, care trăiesc pe sol după naştere, scăpau cel mai des de atacuri. Or, aceşti amfibieni prezintă în timpul tinereţii o coloraţie specială, roşu aprins cu mici puncte albe, care îi ajută adeseori să treacă drept excremente ale unor păsări sau lilieci.

Rata de atac a fost redusă la jumătate în cazul lor în comparaţie cu broaştele complet roşii, iar acest rezultat sugerează, potrivit specialiştilor de la grădina zoologică vieneză, că „punctele albe camuflează un individ care, altfel, ar fi foarte vizibil şi îi înşală pe prădători”.

„Tinerele broaşte mizează probabil pe faptul că ele sunt cu siguranţă văzute, dar confundate cu ceva care nu este comestibil”, a explicat într-un comunicat Susanne Stuckler, cercetătoare la Universitatea din Viena, al cărei studiu a apărut recent în revista Behavioral Ecology and Sociobiology.

La vârstă adultă, aceste broaşte ieşite din comun se caţără în vârfurile copacilor şi se ascund în coronament. Ele sar de la un copac la altul pe distanţe de până la 16 metri, graţie pielii aflate între degetele de la membrele inferioare şi unor apendice tegumentare situate pe membrele superioare şi picioare.

„Există puţine exemple de modificări ale camuflajului” odată cu înaintarea în vârstă, estimează autorii studiului.

„Prin urmare, aceste rezultate fac din broasca zburătoare Wallace un exemplu unic al modului în care animalele îşi pot modifica apărarea împotriva prădătorilor pe măsură ce îmbătrânesc şi se deplasează spre medii de viaţă noi şi diferite”, au concluzionat ei.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#broasca #cercetatori #Gradina Zoologica #Viena

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.