Pe măsură ce anul 2023 se apropie de final, o senzație tot mai mare de panică se răspândește în Europa. Atenția mare acordată conflictelor interne din UE, precum cele iscate în jurul politicilor climatice și războaielor din Gaza și Ucraina, ascunde o evoluție mult mai tulburătoare: o apropiere între partidele de centru-dreapta și extrema dreaptă, în special în cazul subiectelor legate de identitate, imigrație și islam, scrie Hans Kundnani, cercetător al Institutului Regal pentru Afaceri Internaționale de la Londra, pentru New York Times.

Cu alegerile europene la ușă, posibilitatea de a avea o Uniune Europeană de extremă dreapta, ceva ce până de curând era de neconceput, nu mai pare doar o fantezie. În timp ce în Ucraina nu a apărut niciun semn că luptele se vor opri prea curând, premierul maghiar Viktor Orban și-a sporit eforturile de a limita sprijinul pe care UE îl poate oferi Ucrainei; între timp, i s-a alăturat în această misiune și Robert Fico al Slovaciei. Iar în Olanda, în urma unui rezultat încă și mai șocant, partidul de extremă dreapta al lui Geert Wilders a ajuns cea mai puternică forță din parlamentul țării. Chiar dacă nu va reuși să formeze un guvern, câștigarea alegerilor ar putea tulbura și mai mult apele în Europa. În ultimii 10 ani, politicile europene s-au raportat în mare parte la opoziția dintre liberalism și autoritarism.

Mișcarea europeană de centru-dreapta nu are o problemă cu extrema dreaptă – doar cu cei care sfidează UE

S-a dovedit că mișcarea de centru-dreapta nu are o problemă cu extrema dreaptă – are o problemă doar cu cei care sfidează instituțiile și pozițiile UE. Cele două părți pot fi de acord în multe privințe, de fapt – o situație care este cât se poate de evidentă când vine vorba de politica imigrației. În contrast cu imaginea sa progresistă, UE a căutat, la fel ca Donald Trump, să ridice un zid – în cazul Europei, în Mediterana – pentru a-i opri pe imigranții care ajungeau pe malurile sale.

Din 2014, peste 28.000 de oameni au murit în încercarea lor disperată de a ajunge în Europa. Observatorul Drepturilor Omului a spus anul acesta că politica UE ar putea fi rezumată în trei cuvinte: „Lăsați-i să moară.” În timp ce primea milioane de refugiați din Ucraina, UE a plătit regimuri autoritare care conduc țări din nordul Africii să îi oprească pe imigranții din Africa sub-sahariană în drumul lor spre Europa – de multe ori, în cel mai violent mod posibil. Prin acest tip grotesc de externalizare a sarcinii, UE poate continua să insiste că protejează drepturile omului, o politică ce stă la baza imaginii sale.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

În această privință, centru-dreapta și extrema dreaptă se sincronizează perfect. În luna iulie, Meloni s-a alăturat președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și prim-ministrului olandez Mark Rutte pentru a semna un astfel de acord cu Tunisia. Extrema dreaptă din zilele noastre nu mai vorbește doar în numele națiunii, ci și în numele Europei: ei au o viziune a unei civilizații albe, creștine care este amenințată de străini, în special de musulmani.

În ultimul deceniu, în timp ce UE s-a văzut încercuită de pericole, nu în ultimul rând din partea Rusiei, au apărut dezbateri neîncetate despre „autonomie strategică”, „suveranitate europeană” și o „Europă geopolitică”. Personaje precum președintele francez Emmanuel Macron au început chiar să ilustreze politicile internaționale drept o ciocnire a civilizațiilor în care o Europă unită și puternică trebuie să se apere. În această privință, ideile lui Macron nu sunt foarte diferite de cele ale unui personaj ca Wilders din Olanda, care vorbește despre amenințările cu care se confruntă civilizația europeană.

Mulți se tem că succesul său electoral ar putea fi începutul unei schimbări majore de direcție spre dreapta politică în alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor. Acest lucru i-ar da extremei drepte destulă putere cât să influențeze următoarea Comisie Europeană încă și mai mult decât cea din prezent – atât direct, dacă politicieni de extremă dreapta ajung să ocupe poziții de top, cât și indirect, folosindu-se de mișcarea de centru dreapta pentru a-și îndeplini obiectivele.

#Parlamentul uropean #politicieni #UE

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.