„Poate calificativul meu dat Republicii Moldova e cam dur, dar eu consider că noi avem suficienți oameni deștepți, care ar putea trasa o cale reală de dezvoltare a Republicii Moldova. Cu ce am putea să începem?…”, notează într-un editorial publicat pe IPN expertul în Educație Tudor Bounegru.

Până nu demult a spune că un om e deștept sau prost era o comparare relativă a două persoane referitor la capacitățile intelectuale ale uneia din ele. Însă cu apariția IQ – acestui instrument de măsurare a inteligenței unei persoane totul pare a fi destul de determinant. Se consideră, că un om deștept, inteligent are o valoare a IQ de 100-150 de unități. Persoanele cu un IQ mai mare de 150 unități se consideră superdotate, geniale. Dar cine sunt persoanele, care au un IQ mai mic de 100 unității?

Iertați-mi subiectivismul, dar eu aș propune o scară a unor categorii de persoane cu un IQ cuprins între valorile 100 și 0 unități IQ. Acestea sunt:

Persoanele deștepte, inteligente cu un IQ de 100-150 unități;
Persoanele mediocre, cu un IQ mai mic 100 și mai mare de 20;
Oamenii proști, cu un IQ mai mic de 20;
Idioții, cu un IQ egal cu 0 (zero).

Oamenii deștepți

Oamenii deștepți știu foarte bine că ei sunt mai deștepți decât colegii de facultate, de lucru, în domeniul în care profesează. Dacă domeniul de activitate coincide cu profesia însușită, ei își vor depune toate eforturile pentru a-și face lucrul conștiincios, cu dăruire și abnegație. Mereu vor fi în căutarea unor căi de a se autoinstrui. Reflecția personală este mereu în activitate, căutând posibilități de a-și face lucrul și mai bine.

În relațiile interpersonale sunt timizi, puțin vocali și dacă este necesară părerea lor despre anumite fenomene sau probleme din domeniul lor de activitate se vor exprima cu o părere subiectivă, considerând, că sunt și alte persoane, care știu mai mult ca ei.

Ei consideră că în alte domenii, în care nu sunt specialiști, sunt proști și nu pot să-și spună părerea. Nu sunt carieriști, nu tind să ocupe posturi publice sau de conducători ai unor instituții de profil.

Oameni deștepți pot fi întâlniți în orice profesie, mai puțin între oamenii publici sau conducători de organizații. Cei mai mulți sunt printre cercetătorii științifici și oamenii de creație.

Dacă în anumite circumstanțe oamenii deștepți devin conducători ai unor instituții private sau publice, ei vor tinde să se înconjoare cu oameni mai deștepți ca ei, pentru a învăța de la ei. Riscă să coopteze oameni noi, necunoscuți, ignoră relațiile de rudenie. Pentru ei principalul criteriu de angajare sunt cunoștințele și aptitudinile persoanei date. Acceptă un stil democratic de conducere. La luarea unei decizii importante, obligatoriu va căuta să afle părerea tuturor, analizându-le pe toate și acceptând acea idee, care este mai aproape de adevăr și nu este obligator că va fi una formulată de el personal. Subalternilor, care sunt la fel oameni deștepți, le este plăcut să lucreze sub comanda unui așa șef.

Instituțiile conduse de oameni deștepți, tind să progreseze, să se dezvolte.

Oamenii mediocri

Oamenii mediocrii sunt persoane care își cunosc profesia în care activează într-un minim de aptitudini. Ca regulă, sunt specialiștii, care au terminat o școală de meserii sau o facultate cu note medii. Nu au inițiativă proprie. Se străduie să-și facă lucrul nici mai bine, nici mai rău, așa ca să nu fie criticați de șefi. Nu au necesitate și nici aptitudini de a se autoperfecționa. În discuțiile cu colegii de specialitate se consideră atotștiutori. Nu își iubesc profesia, dar își fac lucru pentru că așa trebuie. Interesele lor se află în afara profesiei. Neavând necesitatea de a se autoperfecționa, ei cu timpul vor degrada profesional, deoarece viața merge înainte, lumea se dezvoltă și cunoștințele acumulate cândva îmbătrânesc și se devalorizează. Categoric sunt împotriva unor schimbări în activitatea lor profesională.

Între ei pot exista și carieriști, dar ei vor tinde să ocupe anumite posturi de conducere din domeniul în care profesează. Stilul de conducere al lor este autoritar. Le plac subalternii, care acceptă să se supună, să nu aibă propria părere sau cel puțin să nu și-o expună public.

Aflându-se într-o funcție de șef, ei se vor înconjura cu neamuri, prieteni și niciodată cu oameni străini. Organizația condusă de ei nu va progresa în dezvoltarea sa și întotdeauna va fi în riscul de a fi depășită de o altă organizație din domeniul similar, condusă de un om deștept.

Oamenii proști

Oamenii proști sunt persoanele care au învățat prost în școală. Au îmbrățișat o profesie dintre din cele puțin inteligente. Ca regulă, aceștia sunt lucrătorii din agricultură, muncitorii de la întreprinderile industriale, lucrătorii din domeniul construcțiilor. Nu tind să se dezvolte profesional. Toată informația pe care îi interesează o primesc din mass-media. Întotdeauna sunt supărați pe guvernare.

Persoanele în etate, care au activat în perioada sovietică în întreprinderi industriale, colhozuri și sovhozuri între anii 70-90 își aduc aminte cu nostalgie de acele vremuri, când lucrau prost, dar trăiau bine, cu mult mai bine ca intelectualitatea și cu mult mai bine ca în zilele de astăzi. Ei întotdeauna susțin partidele cu ideologie comunistă sau socialistă, considerând că aceste partide vor reinstaura o societate de tip sovietic și vor trăi la fel de bine.

Persoanele care s-au născut mai târziu și și-au început activitatea în perioada de independență a Republicii Moldova sunt mereu nemulțumite de puterea instaurată și cred că dacă ei ar fi la conducere ar face lucru cu mult mai bine ca actualii guvernanți.

Îndeosebi, oamenii proști întotdeauna se consideră deștepți în toate domeniile. În dispute, indiferent de temă, se consideră atotștiutori și tind ca părerea lor să fie dominantă. În cazurile când dovezile interlocutorului sânt mai plauzibile decât ale lor, pot recurge la amenințări, insulte și chiar altercații fizice. În asemenea discuții omul prost nu poate accepta că el e mai prost decât interlocutorul său.

Oamenii proști niciodată nu pot fi instruiți pentru a deveni mai deștepți.

Oameni proști pot fi întâlniți nu numai printre persoanele care au neglijat studiile, ci și printre cei care au terminat o facultate, ca regulă, învățând pe note pozitive minore.

Între colegii de facultate sau de serviciu pe teme de specialitate ei nu vor participa în discuții, înțelegând că se pot discredita. Ei știu foarte bine că nu pot pretinde să-și facă o carieră în domeniul profesional, de aceia tot timpul caută căi și mijloace pentru a-și face o carieră în alte domenii (politică, socială), activând relațiile de rudenie, lingușindu-se pe lângă șefi.

Foarte mulți din ei intră în partidele politice cu șanse mari de a fi la conducere, fiind foarte vocali pe lângă șefii de partid, mereu cu inițiative de a face ceva, pentru a fi în vizorul șefului de partid. Și dacă partidul reușește în competiția democratică la alegeri, numaidecât vor tinde să obțină o funcție (consilier local, primar) sau, încă mai bine, deputat în Parlament.

În orice funcție omul prost va fi extrem de vocal, cu toate că în discursurile sale nu va aduce nimic nou, își va critica mereu oponenții.

Nu dea Domnul ca partidul din care face parte să piardă alegerile, el imediat va migra în partidul care a câștigat alegerile, unde la fel va fi vocal. El nu împărtășește cu adevărat o anumită doctrină politică. Doctrina lui e carierismul. El știe că posturile publice ocupate le aduce nu numai dividende morale, dar și materiale.

Doamne ferește, dacă un om prost ajunge la un post mare de șef. El se va considera atotștiutor. Stilul lui de conducere va fi autoritar-dictatorial. Nu va suporta păreri diferite, nici critici. Întotdeauna se va răfui cu dușmanii săi. Dacă instituția pe care o conduce, presupune prezența consilierilor, el îi va alege dintre acei care sunt lingușitori, care îl vor lăuda permanent. Aflându-se în acest post de conducere omul prost va tinde să se îmbogățească material, considerând că bogăția materială pe deplin îl caracterizează ca o personalitate demnă a societății în ansamblu.

O instituție condusă de un om prost întotdeauna va regresa, situația devenind din ce în ce mai rea.

Idioții

Idioții sunt categoria de persoane care sunt lipsite de inteligență. E posibil ca ei să nu fi frecventat școala sau au terminat câteva clase, suficiente ca să poată socoti, citi sau scrie ceva elementar. La ei sunt active doar instinctele animalice: a fi sătul, a-i fi cald și a nu fi bătut. Sunt persoane antisociale.

Până aici. Am terminat cu acest excurs teoretic privitor la membrii unei societăți

Nu există popoare în care să fie doar oameni deștepți, mediocri sau proști. În orice societate distinctă poți întâlni oameni din toate categoriile: și deștepți, și mediocri și proști. Totul depinde în ce proporție se află ei în această societate.

Pe bună dreptate, în țările înalt dezvoltate, procentul oamenilor deștepți este foarte mare. Sistemul educațional la ei este conceput astfel ca să stimuleze formarea oamenilor deștepți. Și dacă, ei consideră că proprii oameni deștepți nu sunt suficienți pentru a prospera societățile lor, ei foarte abil colectează elevii, studenții și tinerii ambițioși din țările slab dezvoltate, propunându-le posibilitatea de a învăța în cele mai prestigioase instituții de învățământ din țară. Dacă acești tineri sunt cu adevărat talentați, lor li se vor propune locuri atractive de lucru și condiții de trai.

Iar țările din care au plecat acești tineri talentați vor degrada social și economic și mai tare.

Lumea în care trăim e bazată pe relații capitaliste, pe o concurență acerbă de dominație a mărfurilor și relațiilor economice, unde tehnologiile noi, mărfurile și serviciile mai calitative sau mai ieftene, au prioritate. Pe bună dreptate se consideră că doar calitatea specialiștilor (sistemul educațional) și tehnologiile avansate (știința) sunt forța motrice de dezvoltare a unei societăți moderne.

Dar noi, Republica Moldova, unde ne aflăm în această lume modernă. Ce calificativ al inteligenței (IQ) în ansamblu îi putem atribui.

Părerea mea subiectivă e că cetățenii Republicii Moldova sunt în majoritate proști, cu anumite urme de persoane mediocre. În acești 33 de ani de existență suverană noi nu ne-am dezvoltat o economie sustenabilă. Nivelul nostru de bunăstare încă nu a ajuns nivelul existent până a deveni independenți.

Cătă dreptate avea Ronald Reagan, care spunea: „Sărăcia unui popor este cea mai corectă pedeapsă pentru prostia lui”.

Nu avem specialiști de valoare, pentru că după acele modificări ale sistemului educațional cu scopul declarat de a-l alinia la standardele europene, calitatea specialiștilor nu a crescut, ci a degradat.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Nu avem știință care ar crea noi tehnologii sau produse noi, nu avem nici oameni care ar pune sarcini în fața acestor instituții științifice pentru a-i reorienta spre interesele economice ale țării noastre.

Eu înțeleg că acest calificativ de societate formată din oameni proști sună obijduitor, dar sunt și alte semne care ne caracterizează pe deplin:

Avem o sumedenie de partide politice, fără doctrine clare politice formate și conduse preponderent de oameni proști. (Uitați-vă mai sus: oamenii proști se consideră atotștiutori);
În acești ani politica țării de câteva ori s-a schimbat diametral opus, înfuncție de politica populistă a partidului care a fost mai convingător;
În acești ani noi am avut 17 guverne, dar eu practic nu am văzut printre acei miniștri măcar un om deștept, care să propună o cale de ieșire din impas în domeniul condus de acest ministru. A devenit o practică vicioasă când în fruntea ministerelor se află persoane care nu sunt specialiști din acel domeniu. Mai mult ca atât, nu sunt nici persoane inteligente. Pe fonul când aș- numiții specialiști din ministere sunt neamuri, în cel mai bun caz, specialiști mediocri, nu ne putem aștepta la rezultate palpabile;
În țara cu oameni preponderenți proști, în care sunt aplicate metodele democratice, întotdeauna vor fi votate politicile populiste, care vor promova o viață mai bună a membrilor societății. Iar aceasta va duce spre regres economic și social, deoarece acele ținte nu vor fi atinse;
Iată acum promovăm integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. În ultimii ani primim numeroase ajutoare nu numai de la țările din UE, dar și de la alte țări bogate. Guvernanții ne asigură că în acești 7 ani (până în 2030) vom primi și mai multe ajutoare. Dar eu am teamă că devenind țară membră a UE noi și mai departe vom fi cu mâna întinsă în speranța că UE tot va pompa mijloace financiare în Republica Moldova ca să supraviețuim. Care va fi interesul UE ca să primească o țară ce nu se poate întreține economic?. Poate e timpul să revedem politica noastră economică, dezvoltând acele ramuri, care ne-ar asigura un trai prosper.

Poate calificativul meu dat Republicii Moldova e cam dur, dar eu consider că noi avem suficienți oameni deștepți, care ar putea trasa o cale reală de dezvoltare a Republicii Moldova.

Cu ce am putea să începem?

Cu Parlamentul. Peste un an avem alegeri parlamentare. Poate un criteriu de a fi candidat la alegerile Parlamentare ar fi IQ candidatului?;
Prin crearea unei comisii din oameni deștepți (nu este obligator să fie din Guvern și Parlament), care ar analiza situația economică, socială, politică a Republicii Moldova și ar trasa o cale de dezvoltare a țării.

În pofida pesimismului meu permanent, încă mai văd luminițe de optimism la orizont…

#alegeri #candidati #expert în Educație #IQ #Tudor Bounegru

Pe 3 noiembrie, aproximativ 210 milioane de alegători înscriși pe listele electorale vor decide câtă putere va avea Donald Trump în restul mandatului său de președinte al Statelor Unite. Trump nu se află pe buletinele de vot, însă controlul asupra Congresului american este în joc. Format din Camera Reprezentanților și Senat, Congresul adoptă legile țării și controlează cheltuielile la nivel federal. Organizate la jumătatea mandatului de patru ani al unui președinte american, alegerile intermediare stabilesc componența Congresului, scrie antena3.ro.

Sunt puse în joc toate cele 435 de mandate din Camera Reprezentanților și 35 dintre cele 100 de mandate din Senat, inclusiv în cadrul unor alegeri speciale organizate în Florida și Ohio pentru ocuparea locurilor lăsate vacante de Marco Rubio, secretarul de stat, și de vicepreședintele JD Vance. Alegătorii din 36 de state își vor alege și guvernatorii.

Fiecare membru al Camerei Reprezentanților reprezintă o circumscripție electorală și are un mandat de doi ani, în timp ce senatorii sunt aleși pentru șase ani.

Alegerile intermediare sunt considerate, de asemenea, un referendum asupra activității președintelui în exercițiu.

Pe lângă membrii Congresului și guvernatori, alegătorii vor desemna și parlamentari la nivelul statelor federale, precum și reprezentanți ai autorităților locale.

Care sunt mizele alegerilor pentru Camera Reprezentanților și Senat?

Republicanii dețin majoritatea în ambele camere ale Congresului. Pierderea controlului asupra oricăreia dintre ele le-ar oferi democraților posibilitatea de a bloca proiecte legislative și de a deschide anchete privind activitatea administrației Trump.

Pentru a prelua controlul, democrații trebuie să câștige încă trei mandate în Camera Reprezentanților și patru în Senat.

O împărțire egală a mandatelor în Senat, de 50 la 50, le-ar permite republicanilor să păstreze controlul, deoarece Vance poate vota pentru departajare.

Cum funcționează alegerile pentru Camera Reprezentanților?

Camera Reprezentanților este camera inferioară a Congresului american.

Cei 435 de membri ai săi reprezintă fiecare câte o circumscripție electorală și au mandate de doi ani, astfel că toate locurile sunt disputate la fiecare doi ani.

Mandatele sunt repartizate între state în funcție de populație, pe baza recensământului american, organizat o dată la zece ani.

California, cel mai populat stat, are 52 de mandate, în timp ce statele cu populații mici, precum Wyoming și Vermont, au câte unul.

Un partid are nevoie de 218 mandate pentru a obține majoritatea.

Republicanii controlează în prezent Camera Reprezentanților, cu 218 mandate, față de cele 214 ale democraților. Alte două locuri sunt vacante, câte unul deținut, anterior, de fiecare partid.

Noua Cameră a Reprezentanților își va începe mandatul pe 3 ianuarie 2027.

Cum funcționează alegerile pentru Senat?

Senatul este camera superioară a Congresului american.

Cei 100 de membri ai săi, câte doi din fiecare stat, indiferent de populația acestuia, sunt aleși la nivelul întregului stat și au mandate de șase ani. Aproximativ o treime dintre mandate sunt disputate la fiecare doi ani.

Anul acesta, au loc alegeri ordinare pentru 33 de mandate, precum și alegeri speciale în Florida și Ohio. Aceste două scrutinuri vor desemna senatorii care vor ocupa, pentru restul de doi ani, locurile deținute, anterior, de Marco Rubio și JD Vance.

Dintre cele 35 de mandate puse în joc, 22 sunt deținute în prezent de republicani și 13 de democrați.

Republicanii au în prezent 53 de senatori, iar democrații 45. Alți doi senatori independenți se alătură democraților, ceea ce oferă blocului democrat 47 de mandate.

Democrații au nevoie de un câștig net de patru mandate pentru a ajunge la 51 și a prelua controlul.

Republicanii pot păstra controlul și cu 50 de mandate, deoarece vicepreședintele Vance poate vota pentru departajare.

Noul Senat își va începe mandatul pe 3 ianuarie 2027.

Cele mai importante curse electorale pentru Senat

Pentru a câștiga majoritatea în Senat, democrații trebuie să păstreze cele 13 mandate pe care le apără și să obțină locuri deținute în prezent de republicani.

În Georgia, senatorul democrat Jon Ossoff îl înfruntă pe republicanul Mike Collins.

În Michigan, democratul Abdul El-Sayed și republicanul Mike Rogers concurează pentru un mandat rămas vacant, în timp ce în New Hampshire, democratul Chris Pappas îl înfruntă pe republicanul John Sununu, tot pentru un loc vacant.

Mandatele deținute de republicani le oferă democraților oportunități și în alte state.

În Maine, senatoarea republicană Susan Collins îl înfruntă pe democratul Troy Jackson, care l-a înlocuit pe Graham Platner, câștigătorul alegerilor preliminare, după retragerea acestuia în iulie.

În Carolina de Nord, democratul Roy Cooper și republicanul Michael Whatley concurează pentru un loc rămas vacant.

Curse strânse se desfășoară și în Ohio, Alaska și Iowa, în timp ce Texas și Kansas atrag tot mai multă atenție, pe măsură ce democrații caută noi posibilități de a obține majoritatea.

Deși democrații au un drum mai dificil către majoritatea din Senat decât către preluarea controlului asupra Camerei Reprezentanților, numărul tot mai mare de curse electorale competitive le-a îmbunătățit perspectivele de a câștiga camera superioară, potrivit analiștilor electorali.

Care sunt principalele teme ale alegerilor?

Costul vieții se află în fruntea preocupărilor alegătorilor, în condițiile în care creșterea prețurilor la benzină, cheltuielile cu locuințele și costurile asigurărilor medicale pun presiune asupra bugetelor gospodăriilor.

Drepturile reproductive rămân o temă importantă, alături de imigrație și de starea democrației americane.

Războiul purtat de SUA și Israel împotriva Iranului, precum și dezvoltarea rapidă a Intenligenței Artificiale și a centrelor de date au generat noi preocupări legate de securitate, locuri de muncă și costurile energiei.

Cine votează la alegerile intermediare?

Aproximativ 210 milioane de americani sunt înscriși pe listele electorale, reprezentând aproape opt din zece locuitori ai SUA cu vârsta de cel puțin 18 ani, potrivit USAFacts, o organizație nepartizană care centralizează date guvernamentale.

California are cei mai mulți alegători înregistrați, 23,2 milioane, urmată de Texas, cu 17,4 milioane, și Florida, cu 13,6 milioane.

Împreună, aceste trei state reprezintă aproximativ 26% din totalul alegătorilor înscriși pe liste.

La polul opus se află Wyoming, cu 278.468 de alegători, Vermont, cu 459.455, și Alaska, cu 603.310.

Ce se întâmplă dacă republicanii pierd Camera Reprezentanților?

O Cameră a Reprezentanților controlată de democrați ar putea bloca proiectele legislative ale republicanilor și ar putea folosi comisiile parlamentare pentru a ancheta administrația Trump.

Democrații ar avea și posibilitatea de a declanșa procedura de punere sub acuzare a președintelui, prerogativă care aparține exclusiv Camerei Reprezentanților.

Controlul asupra acestei camere le-ar oferi, de asemenea, o influență mai mare asupra finanțării guvernului federal.

Orice proiect de lege trebuie aprobat de ambele camere, astfel că un Senat controlat de republicani nu ar putea adopta singur legi.

Ce se întâmplă dacă republicanii pierd Senatul?

Un Senat controlat de democrați ar putea bloca proiecte legislative și ar putea respinge persoanele nominalizate de președinte pentru diverse funcții, inclusiv judecători federali, judecători ai Curții Supreme, membri ai guvernului și ambasadori.

Din acest motiv, controlul asupra Senatului are consecințe care depășesc următorii doi ani.

Judecătorii federali sunt numiți pe viață, astfel că deciziile lor pot influența sistemul judiciar mult timp după încheierea mandatului unui președinte.

Senatul este și camera în care se desfășoară procesul unui președinte pus sub acuzare de Camera Reprezentanților.

Demiterea președintelui necesită o majoritate de două treimi, prag pe care niciunul dintre partide nu pare să îl poată atinge.

Dacă democrații câștigă ambele camere, vor deține întreaga putere?

Nu. Trump ar rămâne președinte și ar putea respinge legile prin veto. Pentru anularea unui veto prezidențial este necesară o majoritate de două treimi în fiecare cameră a Congresului.

Regulamentul Senatului prevede, de asemenea, că sunt necesare 60 de voturi pentru încheierea dezbaterilor asupra majorității proiectelor legislative, deși anumite legi bugetare pot fi adoptate cu majoritate simplă.

Prin urmare, o majoritate restrânsă nu garantează că un partid își poate pune în aplicare programul politic.

O Cameră a Reprezentanților controlată de democrați ar putea iniția o nouă procedură de punere sub acuzare împotriva lui Trump, care a trecut deja de două ori prin această procedură.

Totuși, demiterea unui președinte necesită o majoritate de două treimi în Senat.

Când vom afla rezultatele?

Primele rezultate vor începe să apară după închiderea primelor secții de votare, pe 3 noiembrie, la ora 18:00 pe Coasta de Est a SUA (01:00 miercuri, ora României), însă în unele curse foarte strânse ar putea trece mai multe zile până la stabilirea câștigătorilor. Rezultatele anunțate în noaptea alegerilor sunt preliminare.

Numărarea finală a voturilor poate dura zile sau chiar săptămâni, deoarece autoritățile trebuie să centralizeze voturile prin corespondență, buletinele de vot provizorii și celelalte voturi rămase de numărat înainte de validarea rezultatelor.

Ritmul diferă de la un stat la altul. Anumite curse electorale ar putea necesita organizarea unui nou scrutin.

În Georgia, dacă niciun candidat pentru Senat nu obține majoritatea voturilor, va fi organizat un al doilea tur pe 1 decembrie.

Deoarece republicanii au fost, în mod tradițional, mai puțin deschiși decât democrații să voteze prin corespondență, în unele state rezultatele inițiale ar putea indica un avantaj al candidaților republicani, care să se reducă sau chiar să dispară după numărarea voturilor rămase. Acest fenomen este cunoscut drept „mirajul roșu” și s-a manifestat mai ales în 2020.

„Mirajul roșu” a fost folosit de Trump pentru a minți că alegerile din 2020 au fost furate și că el l-a câștigat de fapt. Donald Trump a pierdut decisiv acele alegeri în fața lui Joe Biden. Trump continuă să mintă până în prezent că a câștigat acele alegeri.

În statele care numără mai întâi voturile prin corespondență, se poate produce fenomenul invers. O întârziere a numărării voturilor sau schimbarea candidatului aflat în frunte nu reprezintă, în sine, dovezi ale unei fraude electorale.

Alegerile vor decide cine elaborează legile, cine supraveghează activitatea administrației și cine controlează cheltuielile federale, stabilind astfel raportul de forțe politice pentru restul mandatului lui Trump.