Un viscol puternic a lovit în ultimele ore mai multe regiuni din statele americane California şi Nevada, în vestul Statelor Unite ale Americii, unde vântul ajunge la viteze de peste 300 de kilometri la oră, în timp ce Texasul se confruntă de o săptămână cu cel mai mare incendiu din istoria statului, care a devastat sute de mii de hectare.

Furtuna de zăpadă din California și Nevada a dus la închiderea drumurilor principale şi a mai multor staţiuni de schi, lăsând totodată zeci de mii de locuinţe fără curent electric, conform BBC.

Viscolul a fost deosebit de sever în regiunea Munţilor Sierra Nevada, unde vânturile au atins la rafală viteza de 305 km/h. Localnicii au fost avertizaţi în legătură cu un „risc ridicat spre extrem de avalanşă” în acea regiune, inclusiv în zona din vecinătatea Lacului Tahoe.

O hartă ce prezintă întreruperile de curent electric arată că peste 33.000 de persoane din Nevada şi aproape 24.000 din California au rămas fără electricitate.

O porţiune de 121 de kilometri din autostrada Interstate 80 a fost închisă sâmbătă, scrie Agerpres, citând BBC. Biroul Highway Patrol din Truckee, California, un oraş de lângă graniţa cu Nevada, a anunțat pe reţeaua de socializare X că „personalul de urgenţă şi camioanele de tractare au avut dificultăţi în a ajunge la automobilişti din cauza condiţiilor de viscol”.

Zonele montane au fost cele mai afectate de furtună. Un angajat al Serviciului Naţional de Meteorologie din Statele Unite a declarat sâmbătă că se aşteaptă la depunerea unui strat de zăpadă cu o grosime de până la trei metri la altitudini mai mari, ceea ce ar putea pune în pericol viaţa persoanelor care locuiesc în apropierea Lacului Tahoe.

Mai multe staţiuni de schi din jurul Lacului Tahoe care au fost închise vineri au rămas închise şi sâmbătă, însă unele speră să se redeschidă.

Parcul Naţional Yosemite a fost închis vineri, când vizitatorii au fost rugaţi să părăsească zona până la ora prânzului. Celebrul parc american va rămâne închis cel puţin până duminică după-amiază şi, posibil, chiar mai mult timp după aceea, în funcţie de condiţiile meteorologice.

Meteorologii din Statele Unite i-au îndemnat pe oameni să rămână în spaţiile în care se află în acest weekend şi să nu se deplaseze, avertizând că ar putea dura mult timp pentru a-i scoate pe navetiştii rămaşi blocaţi în zăpadă din cauza furtunii.

Și alte zone ale Statelor Unite continuă să se confrunte cu fenomene meteorologice extreme. Incendiile de vegetaţie fac ravagii de o săptămână în Texas, unde pompierii depun mari eforturi încercând să controleze un incendiu masiv în condiţii meteorologice dificile. Aproximativ 500 de case şi alte clădiri au fost distruse de flăcări, a declarat guvernatorul Greg Abbott, avertizând că bilanţul victimelor va creşte probabil.

#flăcări #incendii #zapada

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.