Războiul din Ucraina a intrat în al treilea an, iar pacea nu pare deloc aproape, chiar și după Summitul din Elveția, de pe 15-16 iunie. Analistul politic Cristian Pîrvulescu explică când și cum s-ar putea ajunge la pace, dar și de ce e nevoie de timp ca sancțiunile împotriva Rusiei să își facă efectul.

Summitul global pentru pace din Elveția a încheiat o săptămână cu o mulțime de vești bune pentru ucraineni. Astfel, Ucraina a semnat la summitul G7 acorduri de securitate cu Statele Unite ale Americii și cu Japonia, iar în plus a obținut un credit de 50 de miliarde de dolari. Acesta va fi garantat de activele înghețate ale Rusiei. Și asta nu e tot. Uniunea Europeană a stabilit că negocierile de aderare cu Ucraina vor începe oficial pe 25 iunie, lucru valabil și pentru Republica Moldova. În plus, NATO a decis să înființeze o misiune specială de coordonare a ajutorului militar ce va fi destinat Ucrainei. Acestă misiune va avea comandament central în Germania, dar țările din estul Europei vor avea rolul unor adevărate noduri logistice, relatează adevarul.ro.

În opinia expertului, deocamdată, sancțiunile la care este supusă Federația Rusă nu dau roade și a explicat și de ce. Cristian Pîrvulescu subliniază însă, că pe termen lung aceste sancțiuni vor șubrezi poziția Rusiei.

„E vorba despre noi sancțiuni care vor afecta și mai mult capacitatea Rusiei de a purta acest război, dar este o chestiune doar pe termen lung. Sancțiunile nu-și ating obiectivul imediat, după cum știți”, adaugă el.

Astfel, pacea va fi obținută mai devreme sau mai târziu, însă nu atât prin victorii decisive ale ucrainenilor pe front, pentru care nu există niciun fel de garanții, ci mai degrabă în momentul în care Rusia va fi îngenuncheată de sancțiunile Occidentului. Iar rușii au mai trecut o dată prin asta. În 1990, când fosta Uniune Sovietică s-a prăbușit, a contat enorm uzura și problemele provocate de războiul devastator din Afganistan, care i-a afectat din plin pe sovietici.

„Rusia n-a fost afectată într-un mod în care situația ei să fie schimbată. Dar vă întreb așa, au reușit sancțiunile americane împotriva Cubei? N-au reușit nici până astăzi, dar regimul cubanez a supus populația Cubei la situații incredibile, este o sărăcie de nedescris acolo. Deci, au reușit sancțiunile occidentale împotriva Iranului? Dacă discutăm despre schimbarea regimului, nu. Dacă discutăm, însă, despre capacitatea regimului de a-și atinge obiectivele politice și militare, putem spune că da”, mai spune Cristian Pîrvulescu.

El mai arată că Federația Rusă era deja pregătită pentru aceste sancțiuni, iar din acest motiv ele își efectul mai greu. De altfel, potrivit Băncii Mondiale și a FMI, economia Federației Ruse a crescut în 2023 și este de așteptat să crească și în 2024. Prețul e însă unul mare. Bugetul pentru înarmare și război a fost suplimentat, iar aproape tot profitul obținut de Moscova este direcționat aici.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Occident #Rusia #sanctiuni

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.