Pe 24 iunie, creştinii ortodocşi, catolici şi greco-catolici prăznuiesc Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, profetul care l-a botezat pe Iisus în râul Iordan. Această sărbătoare este consemnată în cultul popular ca Sânzienele sau Drăgaica.
Considerat Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul proroc al Vechiului Testament, dar şi cel care a făcut legătura cu Noul Testament. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în satul Ein-Kerem (lângă Ierusalim); este fiul Elisabetei (verişoara Mariei, Maica Domnului) şi al preotului Zaharia.
Sfântul Ioan Botezătorul şi-a început activitatea misionară în anul 26 d. Hr., primul an al guvernării lui Pilat din Pont. Sfântul Ioan propovăduia Împărăţia Cerurilor şi săvârşea ‘botezul pocăinţei’ celor ce veneau la el şi îşi mărturiseau păcatele.
În fiecare an, la 24 iunie, se celebrează în lumea creştină naşterea lui Ioan Botezătorul, o mare excepţie făcută în cazul acestuia şi a Maicii Domnului, întrucât sfinţii şi martirii sunt comemoraţi în ziua morţii lor, considerată a fi ziua naşterii lor pentru Împărăţia Cerurilor.
Calendarul Popular consemnază sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica- cea mai mare şi cea mai spectaculoasă sărbătoare păgână a anului
Unii cercetători susţin că sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, la 24 iunie, a fost instituită spre a înlocui sărbătorile păgâne din perioada solstiţiului de vară (22-23 iunie).
În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaică. Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar, fiind considerate nişte femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Ele pot deveni însă şi dăunătoare, pot stârni vijelii şi pot aduce grindină, lăsând câmpul fără rod şi florile fără leac.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
În dimineaţa de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi le aruncau pe acoperişul caselor. Se considera că omul va trăi mult în cazul în care coroniţa rămânea pe casă sau, dimpotrivă, că va muri repede, când coroniţa aluneca spre marginea acoperişului sau cădea.
Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea de dinaintea sărbătorii, în credinţa că-şi vor visa ursitul. Sărbătoarea Sânzienelor era considerată şi momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.
