În nordul extrem al Moldovei, în județul Botoșani din România, ascunsă în codrii seculari ai Voronei, se află o operă de artă ecleziastică unicat în lume, de care știu puțini. Este vorba despre o icoană a Fecioarei Maria, într-o ipostază neobișnuită și care a ajuns faimoasă în rândul credincioșilor ortodocși pentru capacitatea sa extraordinară de a înfăptui minuni.

O reprezentare unicat cu o simbolistică unică în lume

Pentru a admira icoana făcătoare de minuni de la Vorona, punctul de plecare este comuna Vorona, situată la 20 de kilometri de municipiul Botoșani. Venind dinspre Botoșani, la primul giratoriu, urmând indicatorul turistic la stânga, se ajunge la Mănăstirea Voronei, o mănăstire de maici, veche de peste 150 de ani. Se urmează mai apoi drumul prin pădure, ocolind mănăstirea de maici. Este un drum asfalt, impecabil, care oferă călătorului o experiență de neuitat și priveliște incredibile cu pădurile seculare ale Voronei. La un moment dat, urmând meandrele drumului, prin mijlocul pădurii, un alt indicator turistic, invită drumețul să vireze la stânga, către Sihăstria Voronei. După efectuarea virajului, mai rămâne de parcurs maxim un kilometru până în poarta mănăstirii.

Există și o parcare amenajată. Mănăstirea Sihăstria Voronei este o mănăstire de călugări înființată acum trei secole, fiind renumită pentru moaștele Cuviosului Onufrie, un sihastru rus de acum 300 de ani care a nevoit prin aceste păduri. În bisericuța din centrul mănăstirii, cu hranul ”Buna Vestire„ se află o adevărată comoară a artei ecleziastrice. Este vorba despre o icoană de mari dimensiuni care o reprezintă pe Fecioara Maria într-o ipostază atipică. Spre deosebire de alte icoane din lumea ortodoxă și catolică Fecioara se află în picioare, mergând alert. Pruncul Iisus, nu mai este reprezentat drept un bebeluș, în brațele mamei sale. Este mai degrabă un copil de 7-8 ani, ținunt de mână de mama sa. Icoana are un dinamism aparte. Fecioara parem să-l zorească pe copilul Iisus, în cea mai copilăroasă atitudine, distrat, cu mâinile ridicate, cu o veselie specifică vârstei sale. Este considerată și cea mai umană reprezentare a Fecioarei și copilului Iisus.

„Nicăieri nu apare o astfel de reprezentare! Este unicat! Această ipostază nemaintâlnită nu a fost realizată întâmplător, ci în urma unei viziuni a pictorului și are numeroase semnificații”, a precizat pentru Adevărul Ghedeon Huțănașu, starețul Mănăstirii Sihăstria Voronei.

Icoana are o vechime de aproximativ două secole și a fost realizată de-un călugăr în cel de-al 100 lea an al vieții sale. Ieromonahul s-a apucat de pictat după ce a avut o relevație, o viziune, în timpul rugăciunii. Simbolistica este una complexă și transmite practic atât un mesaj religios cât și unul educațional, pentru toate mamele care ajung să privească acea icoană. În primul rând semnifică rolul extraordinar al Maicii Domnului în timpul copilăriei lui Iisus, aceea de mamă ocrotitoare care i-a ghidat pașii și l-a ajutat să-și împlinească menirea.

Este și o vârstă la care pruncul Iisus a descoperit dorința sa fierbinte de a se afla mereu în preajma Templului din Ierusalim, a pruncului care deja simțea imboldul menirii sale. Din punct de vedere educațional icoana simbolizează rolul mamei, de a-și ghida pruncul în viață. Dar nu oricum, ci cu blândețe și înțelegere față de spiritul copilăros și năstrușnic al copilului.

„Monahul care a pictat icoana, avea 100 de ani, când s-a apucat de lucrare și se numea Vladimir Machedon. Tot el a pictat și biserica veche. S-a mai păstrat, din vechea pictură, doar altarul. A realizat pictura și altor biserici”, spune starețul mănăstirii.

Minunile icoanei

Monahii de la Sihăstria Voronei, dar și credincioșii care au descoperit această icoană și vin în mod regulat pentru a se ruga aici, spun că această reprezentare a Maicii Domnului și a pruncului Iisus este făcătoare de minuni. În primul rând, spun monahii, icoana este capabilă să prevestească fenomene naturale catastrofale. Icoana a prevestit cutremure dar și inundații. Plânge cu lacrimi reale, în preajma unui eveniment nedorit. Ultima dată s-a întâmplat să plângă acum două decenii. Totodată credincioșii care se roagă cu smerenie, au parte de minuni.

„Este o binecuvântare. Pe mine m-a ajutat mult de tot. Dacă aș spune prin ce am trecut, și cum m-am redresat din niște situații fără ieșire, cu ajutorul Maicii Domnului,nimeni nu m-ar crede. Dar eu cred, și merg mereu la icoana de la Sihăstria Voronei, că eu știu cel mai bine de unde mi-a venit ajutorul”, spune o săteancă din zona Oneaga.

Icoana se află lângă altar, nu departe de racla Cuviosului Onufrie, un alt făcător de minuni, cunoscut.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#biserica #dezastre naturale #icoana

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.