Biserica a fost întotdeauna un instrument ideologic important, iar în prezent religia este parte a războiului hibrid. Declarația aparține scriitorului, ambasadorului, Oleg Serebrian, și a fost făcută în cadrul dezbaterii publice „Războiul, Religia și Biserica”, organizată de Agenția de presă IPN. Potrivit lui Oleg Serebrian, din cele mai vechi timpuri, biserica a fost politizată și folosită de conducătorii entităților statale pentru a-și atinge scopurile expansioniste.

Scriitorul a menționat că lumea a fost întotdeauna bântuită de războaie, perioadele pașnice fiind extrem de rare și de scurtă durată. Potrivit lui Oleg Serebrian, relativa pace din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost zdruncinată de conflictele armate din spațiul postsovietic.

„Karl Schmidt spunea: „din cinci mii de ani de istorie, au fost 50 de mii de ani de războaie”. Singurul an din secolul XX în care nu au fost confruntări militare, așa-zisul „an al păcii” a fost perioada din 30 iulie 1913, armistițiul de după cel de-al doilea război balcanic, și 28-29 iulie 1914, începutul Primului Război Mondial. În rest, chiar și după 1945, Europa a fost mai ferită de incidente, dar lumea a clocotit de războaie. Războiul Rece a fost o confruntare foarte fierbinte. O confruntare între cele două blocuri militare, prin interfețe, americanii și sovieticii, au luptat din Nicaragua până în Vietnam și din Coreea până în Angola. Ceea ce s-a întâmplat în Iugoslavia în perioada 1991-1995, în spațiul postsovietic, inclusiv în Estul Republicii Moldova în 1992, a arătat că și în Europa stabilitatea poate fi un lucru provizoriu”, a spus scriitorul Oleg Serebrian.

Potrivit lui, din cele mai vechi timpuri, biserica ortodoxă rusă a avut un rol important în justificarea agresiunii militare ruse și în promovarea ideilor expansioniste.

„Biserica ortodoxă rusă a fost destul de politizată tot timpul și a fost un instrument ideologic important pentru Rusia țaristă, Rusia imperială. Ulterior, în 1941 are loc agresiunea germană împotriva URSS și Germania a tratat cu multă deschidere biserica ortodoxă rusă. Atunci sovieticii au văzut că biserica, credința, poate fi un instrument foarte important și Stalin își revede în toamna anului 1941 poziția față de biserica ortodoxă rusă. Are loc un fel de renaștere a ortodoxiei. Hrușciov a revenit mai târziu cu campaniile antireligioase. Vladimir Putin a repus în valoare rolul bisericii ca instrument geopolitic. Religia a devenit o parte a războiului hibrid. Din istorie știm că biserica a fost un factor care a mers mână în mână cu expansiunea și războiul”, a explicat diplomatul.

Oleg Serebrian a punctat că războiul din Ucraina reprezintă un rău absolut , iar Rusia folosește în țara vecină metode barbare care au distrus complet conceptul de securitate pe continentul european.

„Acum, în Ucraina, avem o confruntare militară de amploare și o agresiune în stil antebelic. Metodele de desfășurare a acestei agresiuni le depășesc până și pe cele din Balcani din perioada1992-1995”, a mai spus Oleg Serebrian.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#biserica #Oleg Serebrian #razboi

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.