O femeie din Anglia care şi-a ţinut fetiţa ascunsă într-un sertar în primii trei ani de viaţă a fost condamnată la şapte ani şi şase luni de închisoare pentru ”neglijenţă extremă”, transmite BBC.

Fetiţa, despre care procurorii au spus că ”nu a cunoscut niciodată lumina zilei sau aerul proaspăt”, a fost descoperită doar atunci când un vizitator al casei lor din Cheshire a auzit-o plângând.

Mama fetei, care a recunoscut patru acuzaţii de cruzime faţă de copil la o audiere anterioară, a fost condamnată la Chester Crown Court.

Judecătorul Steven Everett a declarat că femeia a ”înfometat-o pe acea fetiţă de orice dragoste, afecţiune adecvată, atenţie adecvată, interacţiune cu ceilalţi, o dietă adecvată, atenţia medicală atât de necesară”.

”O fetiţă inteligentă care acum poate că îşi revine încet la viaţă, din ceea ce a fost aproape o moarte în viaţă în acea cameră”, a adăugat el.

Instanţa a fost informată că mama a ascuns prezenţa bebeluşului de fraţii şi surorile sale, ascunzându-l în sertarul divanului ei, şi a ţinut secretul faţă de partenerul ei, care stătea adesea în casă. Rachel Worthington, de la Crown Prosecution Service, a declarat că, atunci când a fost găsită, copila nu a răspuns la propriul nume şi că a fost lăsată singură pentru perioade lungi de timp pentru a se ”descurca singură”, fără hrană suficientă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Instanţei i s-a spus că fetiţa era grav subnutrită, până la punctul în care arăta ca un bebeluş de şapte luni şi nu ca un copil de trei ani, şi că fusese hrănită cu Weetabix lăptos printr-o seringă.

Avea, de asemenea, o fisură palatină şi alte câteva probleme medicale pentru care mama sa nu căutase tratament. Infracţiunile au acoperit o perioadă cuprinsă între începutul anului 2020 şi începutul anului 2023, când fata a fost descoperită după ce un vizitator al casei a auzit un zgomot la etaj şi a găsit-o pe pat.

Un asistent social a fost chemat la domiciliu după descoperire şi a descris „groaza copleşitoare” pe care a simţit-o la intrarea în dormitor. Copilul a fost găsit cu părul ciufulit, deformări şi erupţii cutanate.

Femeia a declarat Poliţiei că nu ştia că este însărcinată şi că a fost ”foarte speriată” când a născut. Ea a afirmat că bebeluşul nu a fost ţinut tot timpul în sertarul de sub pat şi că sertarul nu a fost niciodată închis. Ea le-a spus poliţiştilor că copilul ”nu făcea parte din familie”. Mama şi-a şters lacrimile în timp ce descria cum ceilalţi copii ai săi, de care se spune că a avut grijă, nu mai locuiau cu ea.

Judecătorul Everett a declarat că ceea ce a făcut femeia ”sfidează orice credinţă”.

#Anglia #bebelus #mama

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.