Ai observat vreodată că sticlele de apă au o dată de expirare? Deși apa în sine nu se strică, această etichetare este necesară. Puțini oameni reușesc să o înțeleagă pentru că nu dețin toate informațiile despre ea, potrivit catine.ro.

Există date legate de reglementări, ambalaj și calitatea apei consumate. În mod natural, apa este o resursă inepuizabilă și nu poate să expire. Însă recipientul din plastic în care este depozitată joacă un rol esențial în calitatea sa.

De ce sticlele de apă au o dată de expirare

Majoritatea sticlelor de apă sunt fabricate din plastic PET (polietilenă tereftalată), care, deși sigur pentru utilizare pe termen scurt, poate începe să elibereze substanțe chimice în apă după o perioadă lungă de timp sau dacă este expus la condiții extreme, cum ar fi căldura intensă.

Substanțele chimice eliberate, cum ar fi antimonio-trioxidul, pot afecta gustul și, în unele cazuri, siguranța apei. De aceea, data de expirare este mai degrabă o recomandare pentru a te asigura că apa are o calitate optimă. Așa vei știi sigur că nu este afectată de factorii externi sau de ambalaj.

În multe țări data de expirare pentru apa îmbuteliată este rezultatul unor reglementări guvernamentale. Deși Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) din SUA nu impune o dată de expirare pentru apa îmbuteliată, mulți producători o includ pentru a respecta standardele de etichetare și pentru a asigura încrederea consumatorilor.

Un alt motiv pentru care există o dată de expirare este prevenirea schimbărilor de gust sau miros. Dacă sticlele de apă sunt depozitate pentru perioade lungi, în special în locuri expuse la căldură sau lumină, apa poate începe să capete un gust de plastic. Acest lucru este mai degrabă o problemă de percepție a consumatorului decât una de siguranță, dar poate afecta experiența generală.

Depozitarea sticlelor de apă în condiții neadecvate, cum ar fi la temperaturi ridicate sau în lumina directă a soarelui, poate accelera procesul de degradare a plasticului. Acest lucru este valabil mai ales pentru sticlele care sunt reutilizate, ceea ce crește riscul de contaminare bacteriană.

Recomandări pentru consumatori

Păstrează sticlele de apă într-un loc răcoros și întunecat pentru a preveni deteriorarea ambalajului. Deși apa nu expiră, consumul înainte de data recomandată de pe ambalaj asigură o calitate optimă.

Dacă reutilizezi o sticlă de plastic, spal-o corespunzător pentru a evita acumularea bacteriilor.

Data de expirare de pe sticlele de apă nu indică faptul că apa în sine este periculoasă pentru sănătatea organismului, ci că ambalajul poate influența calitatea acesteia. Prin respectarea condițiilor de depozitare și a recomandărilor de pe ambalaj, te poți asigura că apa pe care o consumi rămâne proaspătă și sigură.

Apa îmbuteliată este de regulă sigură pe consum. Cu toate acestea, se pare că depozitarea este cea care face diferența în privința ei. Respectă recomandările specialiștilor pentru a evita orice fel de riscuri. Mai ales atunci când nu ești sigură în privința provenienței apei.

Materialul din care este făcut PET-ul este ușor permeabil. Aacest lucru poate permite gazelor din mediu să pătrundă în sticlă. Dacă sticla de apă stă mult timp lângă o cutie de vopsea, o sursă cu benzină sau detergenți, vaporii pot pătrunde și schimba gustul apei.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#apa #expirare #sticle

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.