MC Guță, omul care l-a inspirat pe regizorul Ivan Naniev pentru filmul „Prințul din Bubuieci”, a reapărut pe ecrane, la solicitarea lui Traian Stoianov de la Realitatea, căruia i s-a destăinuit despre unde se află și cum îi mai merge, după ce a fost destul de popular la noi. Artistul s-a stabilit de aproape 2 ani la Paris, Franța, și a mărturisit că a trecut printr-o perioadă grea, fiind acuzat de trafic uman și plasat în arest la domiciliu. Decizia de a pleca din Moldova a venit și pe fondul problemelor de sănătate ale tatălui său, pe care nu l-a mai văzut timp de peste 20 de ani.

„Personajul meu este om de distracție, om care cântă, dansează, face veselie, face oamenii să zâmbească, să se simtă bine. A fost foarte greu, cu arest la domiciliu, acuzat de trafic uman. M-am simțit jignit știind că eu nu mă ocup cu așa ceva. Am decis să plec. Ce m-a impus să plec? A fost starea de sănătate a tatălui meu. Când am plecat în decembrie din Moldova, în iulie tata decedase. Mai mult de 20 de ani nu l-am văzut. Încerc să-mi revin”, a povestit MC Guță.

„Când am venit la Paris, nu s-a schimbat ceva în interior, pentru că m-am înconjurat și aici de moldoveni. Cu familia mea am chiar probleme, îmi spune că m-am schimbat. Le-am dat să guste „pelmeni” și au spus că nu sunt gustoase. Viața mea e ca în banc: mă simt bine ca moldovean, mă simt străin ca kongolez. După ce am trăit 20 de ani în Moldova, mă simt moldovean. Cunosc orașul foarte bine, mai bine decât un taximetrist. La nord, la sud am fost. Aproape toată Moldova am înconjurat-o, când cântam pe la nunți, cumetrii, hramuri. Aici mă simt străin”, a recunoscut el.

Deși s-a retras temporar din muzică și lucrează într-o companie franceză, nu renunță la pasiunea sa: „Le cânt francezilor, le place, dar nu mă înțeleg. Ei înțeleg doar: „Vrei să pleci, dar nu mă, nu mă iei”.

Despre filmul inspirat din viața sa, MC Guță dezvăluie că are elemente reale. „Am privit trailerul filmului. Am trăit la Bubuieci. Este ceva din istoria mea, poate nu toată, că în istoria mea sunt mai multe bancuri. Este soacră, sunt copii, tristețe, luptă, înșelat. Asta a fost. Pacăt că nu am fost chiar actor”, a spus el cu umor.

În ciuda tuturor obstacolelor, nu exclude o revenire în Moldova, dar nu în viitorul apropiat.

„Prințul din Bubuieci” promite să cucerească inimile publicului din Moldova și nu numai. Apare în cinematografe din 14 februarie 2025, marcând o lansare specială de Ziua Îndrăgostiților. Biletele sunt deja în vânzare la Cineplex sau cine dorește poate să-și încerce norocul într-un concurs lansat de Cancan Moldova.

Filmul îi aduce pe marele ecran pe Valentin Fiodorov, Irina Țaruș, Ciprian Răcilă, Angela Ciobanu, Alexandr Șișkin, Anastasia Colomeiciuc, Traian Stoianov și Valera Leovskii, sub regia lui Ivan Naniev. Urmărește povestea lui Kofi Kompaore, un prinț african care ajunge în Moldova și se confruntă cu un sistem corupt și prejudecăți puternice. Explorează teme universale, precum toleranța, iubirea, corupția și lupta pentru dreptate, oferind și momente subtile de umor care fac povestea accesibilă unui public larg.

Pentru cinefilii din nordul țării, va fi ecranizat pe 22 și 23 februarie 2025, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți.

„Prințul din Bubuieci” este o producție comună a Shepherd Company, Realitatea Film și Butnaru Film, sprijinită financiar de Content Fund, o organizație europeană care susține proiectele de impact cultural. A câștigat premiul pentru cel mai bun pitch la festivalul Heart of Europe, desfășurat la Varșovia în septembrie 2024 și a fost prezentat la NEM Zagreb, un eveniment de referință în industria TV și de film din Europa Centrală și de Est.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Mc Guta #Printul din Bubuieci

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.