Colinda în ceată bărbătească, scoarța, mărțișorul, cămașa în altiță și arcul geodezic Struve, atât a putut introduce Republica Moldova în lista patrimoniului UNESCO timp 33 de ani de când este membră a acestei organizații. Toate bunurile materiale sau imateriale au ajuns să fie protejate mondial datorită unor inițiative lansate de vecini la care am aderat și noi pe unde cu muncă, pe unde din milă.
Republica Moldova a mai depus două dosare despre recunoașterea cernoziomului din stepa Bălțului și a complexului Orheiul Vechi părți ale patrimoniului mondial. Primul dosar a rămas fără un răspuns, iar al doilea a fost respins din cauză că nu am respectat cerințele privind întreținerea și restaurarea monumentului.
Între timp, avem mai multe inițiative pentru a introduce în lista Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură o serie de bunuri materiale și imateriale. Printre acestea vinăriile Cricova și Mileștii Mici, cobza, vinul tradițional, plăcintele, colacul și baba neagră.
În situația când ne mândrim cu multe tradiții și monumente, cum se explică faptul că ne mișcăm atât de greu la recunoașterea mondială a acestora și de ce depinde aprobarea lor în lista patrimoniului cultural UNESCO. Răspund la întrebări istoricul Sergiu MUSTEAȚĂ, Secretar General al Comisiei Naționale pentru UNESCO, și arhitectul Sergius CIOCANU, cercetător științific superior la Institutul Patrimoniului Cultural.
Luni, 26 mai, ora 20:00, la Rlive TV, emisiunea Consens Național.
