Echinocțiul de toamnă din 2026 va avea loc în noaptea de 22 spre 23 septembrie. Acest fenomen astronomic marchează începutul toamnei astronomice în emisfera nordică.
Din această perioadă, durata zilelor va continua să scadă, iar nopțile vor deveni treptat mai lungi, până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie. În același timp, în emisfera sudică, echinocțiul de toamnă marchează începutul primăverii astronomice, ceea ce înseamnă că anotimpurile se schimbă în sens opus față de emisfera nordică.
Fenomenul are loc atunci când longitudinea astronomică a Soarelui ajunge la 180 de grade, iar astrul traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică. În apropierea echinocțiului, Soarele răsare aproape de punctul cardinal est și apune în apropierea celui vestic.
După acest moment, traiectoria aparentă a astrului pe cer devine tot mai joasă. Răsăritul se produce mai târziu, apusul mai devreme, iar intervalul cu lumină naturală se reduce până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie.
Termenul „echinocțiu” provine din francezul „équinoxe”, cu originea în latinescul „aequinoctium”. Denumirea este formată din cuvintele „aequus”, care înseamnă „egal”, și „nox, noctis”, cu sensul de „noapte”.
Numele face trimitere la apropierea dintre durata zilei și cea a nopții, caracteristică celor două echinocții care se produc în fiecare an, primăvara și toamna.
