Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) va aduce la Chișinău o serie de producții remarcabile, cu viziuni originale și povești care te țin cu sufletul la gură. Evenimentul, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova din cadrul Guvernului României, se va desfășura în două locații-cheie din capitală: Artcor și Cineplex Loteanu, în perioada 25-27 iulie, iar programul include peste 30 de titluri sonore, premiate la festivaluri internaționale. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile, dar cu înregistrare prealabilă pe film.md, unde puteți selecta ziua, locația și filmul pe care vreți să-l vizionați.

Festivalul va debuta cu un film care a impresionat la Cannes. Trei kilometri până la capătul lumii, în regia lui Emanuel Pârvu, spune povestea lui Adi, un adolescent de 17 ani, care, în urma unui atac homofob, își vede lumea prăbușindu-se. Un film emoționant despre familie, identitate și supraviețuire într-o comunitate închisă. Printre filmele prezentate se mai numără Căsătoria, regizat de Mihai Bendeac. Producția relatează istoria a trei prieteni care încearcă să scape de datorii printr-un plan nebun: o căsătorie aranjată cu fiica unui miliardar. Un alt film aduce pe ecran o poveste despre fragilitatea adultului de azi. În Interior Zero, o tânără jonglează cu un job solicitant, relații care se risipesc și un oraș care nu-i lasă loc de respiro.

Filmele proiectate la Cineplex Loteanu:

25 iulie – TWST (Things we said today) (regizor: Andrei Ujică), Trei kilometri până la capătul lumii (regizor: Emanuel Pârvu), Viitor luminos (regizor: Andra MacMasters), Triton (regizor: Ana Lungu).
26 iulie – Un mal rebel (regizor: Bogdan Puslenghea), Căsătoria (regizor: Mihai Bendeac), Anul Nou care n-a fost (regizor: Bogdan Mureșanu), După cioate (regizori: Mihai Dragolea, Radu Mocanu), Moartea domnului Lăzărescu (regizor: Cristi Puiu), Plastic Semiotic (regizor: Radu Jude), Opt ilustrate din lumea ideală (regizori: Radu Jude, Cristian Ferencz-Flatz).
27 iulie – Magicianul (regizor: Bogdan Mureșanu), Nebunul (regizor: Igor Cobileanski), Interior Zero (regizor: Eugen Jebeleanu), Săptămâna Mare (regizor: Andrei Cohn), Love Hurts (regizor: Alex Mavrodineanu), Clasat (regizori: George ve Gänæaard, Horia Cucută), Vara mea târzie (regizor: Danis Tanović).

Iar la Artcor vor fi prezentate mai multe scurtmetraje, printre care Happy (regizor: Mara Cohn), Dragostea e în aer (regizor: Claudiu Mitcu), Flori, fete și băieți (regizor: Simona Borcea), Tot ce rămâne (regizor: Andrei Redinciuc), Bunicul doarme (regizor: Matei Branea), Alisveris (regizor: Vasile Todinca), Fata care plânge (regizor: Octav Chelaru), Albocalmin (regizor: Florin Șerban), Networking (regizor: Marian Fărcuț), Marea unire (regizor: Theodor Graur), Pană de vulpe (regizor: Vlad Popa) , precum și o selecție rară de scurtmetraje studențești realizate la UNATC București între anii ’60 și ’90.

Pe lângă proiecții, spectatorii vor putea participa la două masterclassuri gratuite destinate tinerilor pasionați de cinema. Masterclassul „Regie de film” va fi susținut de Bogdan Mureșanu, unul dintre cei mai apreciați regizori români ai momentului, care a impresionat lumea cinematografiei cu Cadoul de Crăciun, câștigător al Premiului Academiei Europene de Film, dar și cu cele două filme care vor fi proiectate la TIFF Chișinău – Anul Nou care n-a fost și Magicianul. Un alt masterclass va fi organizat de cunoscutul actor român Adrian Titieni. Acesta va vorbi despre filmele care i-au marcat cariera, inclusiv Trei Kilometri până la capătul lumii și Moartea domnului Lăzărescu, care vor fi proiectate în cadrul festivalului. Înscrierile pentru cele două masterclass-uri se pot face pe film.md.

TIFF va găzdui personalități marcante ale cinematografiei românești, printre care actorii Emilia Dobrin, Mihai Călin, Valeriu Andriuță, Daniel Popa, Ciprian Chiricheș, Mircea Puiu Lăscuș, regizorii Bogdan Mureșanu, Emanuel Pârvu, Alexandru Mavrodineanu și Radu Mocanu, și producătoarele Miruna Berescu și Monica Lăzurean-Gorgan.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Proiectul TIFF Chișinău este la a cincea ediție și reprezintă o continuare firească a inițiativei de extindere a prestigiosului Festival Internațional de Film Transilvania. Festivalul Internațional de Film Transilvania – TIFF Chișinău este un proiect finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova (DRRM), cu sprijinul CNC Moldova, în parteneriat cu 609 FILM, YOUBESC și FILM.MD.

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.