Comisia Electorală Centrală (CEC) propune ca la alegerile parlamentare din 28 septembrie să fie deschise câte două secții de votare în Federația Rusă, Ucraina și Israel. Motivul invocat de instituție este asigurarea securității funcționarilor electorali și a echipamentului necesar procesului de vot, transmite IPN.

Vicepreședintele CEC, Pavel Postica, susține că trimiterea personalului electoral în zone aflate în conflict militar presupune riscuri majore.

„Este aceeași abordare pe care am avut-o și la scrutinul precedent. Pentru acest scrutin încă nu este clar câte secții de votare vor fi deschise, dar sunt aceleași circumstanțe de fapt și de drept care au fost și anul trecut. E vorba de țări care se află în conflicte militare și război”, a declarat Pavel Postica în cadrul emisiunii Rezoomat de la Rlive TV.

Oficialul a subliniat că în condiții de război este dificil să fie asigurată protecția personalului electoral.

„Este destul de complicat să punem la dispoziție funcționari electorali în aceste țări fără a-i supune riscului de a fi victime ale unui incident militar. Este complicat să transmitem echipamente care au acces securizat. Noi pe de o parte vorbim de securitatea cibernetică. Pe de altă parte, vrem să trimitem în Federația Rusă, unde nu avem nicio garanție, o țară aflată în conflict militar, sau Ucraina, sau Israel, echipamente prin care se face accesul la Registrul de Stat al Alegătorilor”, a precizat vicepreședintele CEC.

Pavel Postica a amintit și de situațiile anterioare în care cetățeni ai Republicii Moldova au fost arestați în Federația Rusă și a ridicat întrebarea privind disponibilitatea oamenilor de a lucra în astfel de condiții.

„O secție de votare înseamnă local, agrementul țării gazdă, funcționari electorali instruiți. Mai înseamnă echipament adus sub protecție, sub garanții de securitate. Ne amintim și de cazurile când cetățeni ai Republicii Moldova au fost arestați. Haideți să vedem câți cetățeni vor dori în astfel de circumstanțe să fie funcționari electorali”, a punctat vicepreședintele CEC.

Pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie, CEC propune în total deschiderea a 294 de secții de votare pentru cetățenii Republicii Moldova aflați peste hotare.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#alegeri #diasporă #rezoomat #secții de votare

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat că, din 2018 și până în prezent, au fost înregistrate peste 10.000 de atacuri asupra sistemului de sănătate, însă niciunul dintre aceste cazuri nu a dus până acum la tragerea la răspundere a celor vinovați, scrie romanialibera.ro.

Atacurile, raportate în 29 de țări și teritorii, s-au soldat cu aproximativ 5.700 de morți și 8.500 de răniți, potrivit OMS.

Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, subliniază în mod repetat că unitățile medicale și personalul sanitar nu ar trebui să fie niciodată ținte ale atacurilor.

OMS verifică și documentează atacurile asupra sistemului medical, însă nu stabilește responsabilități, deoarece organizația nu are atribuții de investigare.

Altaf Musani, directorul Departamentului pentru Acțiuni Umanitare și Managementul Dezastrelor din cadrul OMS, a prezentat cifrele în cadrul unei conferințe de presă la Geneva și a precizat că tragerea la răspundere poate avea loc nu doar la nivel național.

Unitățile medicale și sistemul de sănătate în ansamblu beneficiază de protecția dreptului internațional umanitar și a legislației internaționale privind drepturile omului, inclusiv în baza anumitor Convenții de la Geneva, a explicat Musani.

Cu toate acestea, situația rămâne îngrijorătoare. „Dintre cele peste 10.000 de incidente verificate despre care am vorbit, niciunul nu a ajuns în sistemul de tragere la răspundere”, a declarat oficialul OMS.

914 atacuri înregistrate doar în 2026

Numai în acest an, agenția ONU pentru sănătate a documentat 914 atacuri asupra sistemului medical, soldate cu 911 morți și 1.486 de răniți, a precizat Musani.

Cele mai multe incidente din 2026 au fost înregistrate în Ucraina, Liban și teritoriile palestiniene. Alte atacuri au fost raportate în Myanmar, Iran, Sudan, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud, Rusia, Siria și Nigeria.

Potrivit lui Musani, atacurile cu arme grele au reprezentat, de departe, cea mai frecvent raportată formă de violență în acest an. Acestea au fost urmate de blocarea accesului la servicii medicale și de violența psihologică.

De asemenea, au fost raportate 44 de incidente care au implicat răpirea, arestarea sau reținerea unor angajați din domeniul medical și a unor pacienți, fiind afectate în total 148 de persoane.

Efectele atacurilor se resimt mult timp

Consecințele unui atac asupra unui spital nu se limitează la persoanele aflate în unitatea medicală în momentul incidentului, a avertizat Musani.

Este pacientul care nu poate primi îngrijiri a doua zi, ambulanța care nu mai poate face următorul transfer, angajatul medical care nu se mai poate întoarce la muncă sau medicamentele care nu mai pot ajunge la alte unități, a explicat oficialul.

În Fâșia Gaza, toate cele 36 de spitale au suferit pagube până la sfârșitul anului 2025, potrivit OMS.

Peste 3.000 de atacuri în Ucraina

În Ucraina, OMS a verificat peste 3.000 de atacuri asupra sistemului medical de la începutul invaziei ruse la scară largă, în 2022.

Un depozit al OMS din Dnipro a fost lovit și distrus săptămâna trecută, iar organizația spune că numărul atacurilor asupra sistemului medical din Ucraina este în creștere.

„Asistăm și verificăm o creștere substanțială a numărului de atacuri” în Ucraina, a declarat Musani, adăugând că acestea afectează în mod clar capacitatea OMS de a furniza materiale și echipamente unităților medicale.

Și în Republica Democrată Congo, OMS a verificat 12 atacuri asupra sistemului medical de la declararea epidemiei mortale de Ebola în luna mai.

Potrivit lui Musani, aceste incidente au perturbat supravegherea epidemiologică, investigarea cazurilor, identificarea contacților, tratamentul pacienților și activitățile desfășurate în comunități. El a subliniat că astfel de atacuri nu afectează doar serviciile medicale, ci și capacitatea autorităților de a detecta și limita răspândirea unor epidemii.