Noaptea de 9 spre 10 septembrie marchează un moment de cotitură pe Flancul Estic al NATO. Pentru prima dată, Polonia a doborât drone rusești de tip Shahed care au pătruns în spațiul său aerian, calificând incidentul drept „un act de agresiune”. În paralel, România a ridicat de urgență avioane F-16 pentru a intercepta un grup de drone care operau în proximitatea frontierei sale, fără ca acestea să încalce teritoriul național. Acest episod nu reprezintă doar o nouă etapă a agresiunii rusești împotriva Ucrainei, ci și o provocare directă la adresa NATO. Încălcarea spațiului aerian al Poloniei, stat membru al Alianței, arată limpede că Moscova testează limitele de reacție ale țărilor aliate și verifică capacitatea de coordonare și răspuns a sistemului de apărare colectivă. Opinia a fost expusă de Artur Leșcu, expert în securitate WatchDog.md.

Strategia Rusiei este transparentă. Cu cât frontul ucrainean devine mai dificil pentru trupele ruse, cu atât Kremlinul caută mijloace alternative de presiune asupra Occidentului. Trimiterea deliberată a dronelor în spațiul aerian polonez are două obiective majore:

Testarea reacției militare a NATO – pentru a observa cât de rapid și coordonat răspund sistemele de apărare ale Alianței.
Mesaj psihologic și politic – Rusia încearcă să inducă sentimentul că războiul se poate extinde, pentru a alimenta tensiunea în statele vecine Ucrainei și a descuraja sprijinul militar acordat Kievului.

Răspunsul Varșoviei a fost ferm și coordonat. Avioanele de luptă poloneze au deschis focul și au doborât dronele rusești care încălcaseră spațiul aerian, demonstrând că Polonia are atât capacitatea, cât și voința de a răspunde prompt. În același timp, o aeronavă de avertizare timpurie și control Saab 340 AEW&C (AWACS) a patrulat la granița cu Ucraina, asigurând monitorizarea aeriană pe termen lung și coordonarea forțelor.

Incidentul din Polonia nu este un caz izolat, ci semnalul unei dinamici care se va accentua. Cu cât Rusia se dovedește mai vulnerabilă pe câmpul de luptă din Ucraina, cu atât va recurge mai frecvent la asemenea provocări „asimetrice”, menite să creeze haos și să forțeze NATO într-o poziție defensivă.

Astfel, Polonia a devenit „laboratorul” unei escaladări periculoase: pentru prima dată, drone rusești au fost neutralizate direct de forțele NATO pe teritoriul alianței. Această linie roșie, odată trecută, ar putea genera noi incidente în viitor, inclusiv în România și în statele baltice.

Încălcarea spațiului aerian polonez cu drone rusești reprezintă cea mai gravă provocare a Moscovei pe Flancul Estic de la începutul războiului din Ucraina. Este un test deliberat, o încercare de a sonda reacția NATO. Răspunsul ferm al Poloniei și mobilizarea avioanelor românești arată că Alianța este pregătită. Totuși, mesajul Moscovei este clar: cu cât Rusia va fi mai slăbită pe frontul ucrainean, cu atât provocările la adresa NATO vor fi mai dese și mai riscante.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Polonia #WatchDog.MD

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.