Cercetătorii au realizat prima analiză detaliată, clădire cu clădire, a viitorului infrastructurii costiere în țările din Sudul Global — inclusiv Africa, Asia de Sud-Est, America Centrală și de Sud. Folosind hărți satelitare de înaltă rezoluție și date privind altitudinea, specialiștii au estimat câte clădiri ar putea fi afectate de creșterea nivelului mării în decursul următoarelor secole. Concluziile sunt îngrijorătoare: peste 100 de milioane de clădiri riscă să fie acoperite de ape.

Publicat în revista Urban Sustainability, studiul explorează scenarii de creștere a nivelului mărilor între 0,5 și 20 de metri. Cercetarea arată că chiar și cea mai mică creștere (care este prognozată să aibă loc chiar și dacă emisiile sunt reduse semnificativ) ar duce la inundarea regulată a aproximativ trei milioane de clădiri.

„Creșterea nivelului mărilor este o consecință lentă, dar inevitabilă a încălzirii globale, care afectează deja populațiile de coastă și va continua timp de secole”, explică profesoara Natalya Gomez, coautoare a studiului și deținătoare a catedrei de cercetare în interacțiunea calotelor glaciare și a nivelului mării la Universitatea McGill.

Dacă nivelul mărilor ar crește cu cinci metri sau mai mult, un scenariu despre care experții avertizează că s-ar putea produce în câteva sute de ani, peste 100 de milioane de clădiri ar fi puse în pericol. „Am fost surprinși de numărul mare de clădiri expuse chiar și la o creștere relativ modestă a nivelului mării pe termen lung”, spune profesorul Jeff Cardile, coautor al studiului și profesor la Universitatea McGill. Multe dintre aceste clădiri se află în zone dens populate și joase, ceea ce înseamnă că infrastructura critică și „întregi cartiere” ar putea fi afectate.

Se ridică nivelul mărilor și în Europa?
Deși studiul condus de Universitatea McGill se concentrează doar pe Sudul Global, creșterea nivelului mărilor reprezintă o amenințare gravă pentru întreaga lume, inclusiv pentru Europa.

Anul trecut, un studiu de modelare publicat în Scientific Reports a arătat că pagubele provocate de creșterea nivelului mărilor ar putea costa economiile UE și ale Regatului Unit miliarde de euro până la sfârșitul secolului.

Cercetătorii au estimat pierderile și câștigurile economice potențiale comparativ cu un scenariu fără creșterea nivelului mării și cu o creștere economică anuală de 2% în toate regiunile – combinând aceste date cu pierderile economice cauzate de 155 de evenimente de inundații înregistrate în Europa între 1995 și 2016.

Rezultatele au arătat că, într-un scenariu cu emisii ridicate, creșterea nivelului mărilor ar putea costa o sumă uluitoare de 872 de miliarde de euro până în anul 2100.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Regiunile care ar putea fi cel mai grav afectate includ Veneto și Emilia-Romagna în Italia, Zachodniopomorskie în Polonia, precum și zone concentrate din jurul Mării Baltice, coasta belgiană, vestul Franței și Grecia.

Totuși, efectele creșterii nivelului mării sunt deja vizibile în Europa. În Barcelona, locuitorii se tem că plajele artificiale sunt înghițite de ape din cauza schimbărilor climatice.

În 2019, Veneția a suferit inundații catastrofale asociate cu nivelul ridicat al apei și precipitațiile abundente, provocând pagube de sute de milioane de euro. În Grecia, pe insula Delos, siturile incluse în patrimoniul mondial UNESCO au suferit deja deteriorări structurale din cauza inundațiilor tot mai frecvente.

#precipitațiile abundente #UNESCO

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.