Semnalele transmise la Forum-ul Economic Mondial și Conferința de Securitate de la München indică o agendă de securitate mai tensionată, cu efecte directe asupra UE și Ucrainei și, implicit, asupra Republicii Moldova. Slăbirea multilateralismului, protecționismul și folosirea energiei ca armă geopolitică cresc presiunea asupra statelor mici. Deci, cum se poate descurca R. Moldova în fața acestor șocuri?

Raportul privind Riscurile Globale (2026) confirmă faptul că sistemul multilateral este supus unor presiuni tot mai mari. Din perspectiva statelor mici, precum R. Moldova, raportul evidențiază că, într-o lume deja slăbită de rivalități în creștere, lanțuri de aprovizionare instabile și conflicte prelungite, astfel de confruntări generează consecințe semnificative, amplificând fragilitatea și vulnerabilitățile statelor.

Regulile internaționale rămân relevante, dar sunt tot mai negociate în funcții de pârghii: energie, infrastructură, acces la piețe, tehnologie și securitate. În cazul R. Moldova, vulnerabilitățile structurale, cum ar fi dependențele energetice și comerciale, demografia, polarizarea internă, pot fi rapid transformate în presiune politică.

Conferința de la München a subliniat nevoia de depășire a ambiguității strategice: statele mici trebuie să dezvolte mecanisme de apărare autonome sau regionale, capabile să facă față unei geopolitici intense, competitive și adesea disruptive.

Astfel, pentru R. Moldova, alianțele înseamnă o politică externă activă, bilaterală și multilaterală, menită să sprijine parcursul democratic și să consolideze capacitatea țării de a contribui la stabilitatea regională, fără a compromite suveranitatea sau interesele naționale.

Principalele riscuri pentru R. Moldova

Până nu demult, R. Moldova era evaluată de mai mulți indicatori internaționali drept regim hibrid. În 2021, Raportul privind Indicatorul Democrației (Economist Intelligence Unit) a consemnat o îmbunătățire: s-a trecut de la regim hibrid la democrație imperfectă. În anii următori, această încadrare s-a menținut în linii mari, deși evaluările Raportului din 2024 arată că, în ciuda unui scor agregat relativ stabil (6,04 din 10), intervenția incontestabilă a unei puteri străine a dus la retrogradări la nivelul unor indicatori conexi.

Această experiență arată că reziliența democratică nu este doar o chestiune de scoruri, ci și de capacitatea statului de a proteja procesele democratice și de a răspunde amenințărilor. În acest context, securitatea națională înseamnă reducerea dependențelor, creșterea opțiunilor și capacitatea de a absorbi șocurile.

În prezent, principalele riscuri pentru R. Moldova sunt:

● Risc cognitiv: polarizare, neîncredere și captură narativă, vizând încrederea în guvernare și instituții.

● Risc de spillover din războiul din vecinătate: presiuni transfrontaliere, vulnerabilități asupra infrastructurii, fluxuri de dezinformare.

● Risc asupra infrastructurii critice, în special cibernetice: atacuri greu de atribuit, cu efect imediat asupra serviciilor publice.

● Risc de fragmentare socială: clivaje interne care amplifică vulnerabilitățile și pot bloca deciziile.

● Risc structural: conflictul nereglementat din stânga Nistrului, folosit ca instrument de presiune graduală.

● Risc de criză compusă: convergența mai multor șocuri – energetic, informațional, economic – amplificată de presiuni externe și interne.
Aceste riscuri sunt dinamice, transformând vulnerabilitățile în amenințări dacă nu sunt gestionate eficient. Politicile de reziliență societală, securitate digitală și protecție electorală devin priorități mainstream, nu doar nișe de securitate.

Cum putem supraviețui în noua ordine geopolitică

Într-o lume în reconfigurare, statele mici își protejează interesele prin reziliență internă, parteneriate credibile și anticiparea rapidă a crizelor.
Pentru R. Moldova, integrarea europeană și securitatea sunt strâns corelate: viteza de implementare, coerența decizională și predictibilitatea devin componente ale securității naționale.

Totodată, experiența acumulată în gestionarea atacurilor hibride transformă Republica Moldova din țintă vulnerabilă într-un partener relevant și un laborator de lecții aplicabile altor democrații europene.

În contextul negocierilor pentru aderarea la UE, capacitatea de reacție rapidă și coordonare interinstituțională devine resursă strategică, la fel de importantă ca resursele materiale.

Autor: Echipa PISA

Găsiți acest material integral, precum și alte subiecte similare, în revista Security Nexus.

Security Nexus este o revistă trimestrială de analiză strategică și politici de securitate, lansată de Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare (PISA). Aceasta are ca misiune să ofere informații riguroase și analize strategice de înaltă calitate în domeniul securității și să stimuleze dezbateri informate, bazate pe date, expertiză și înțelegerea contextului strategic.

#geopolitica #Pisa #Republica Moldova

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.