„Regele umorului” din Republica Moldova, Gheorghe Urschi, a lăsat în urmă o moștenire artistică impresionantă, construită în peste patru decenii de activitate în teatru, televiziune și cinematografie.
Născut la 18 ianuarie 1948, în satul Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești, Gheorghe Urschi a devenit una dintre cele mai iubite figuri ale culturii naționale. După absolvirea școlii din localitate, în 1965, a plecat la Moscova, unde a studiat actoria la Școala teatrală „B.V. Șciukin”, punând astfel bazele unei cariere remarcabile.
Revenit la Chișinău, a activat la Teatrul Republican „Luceafărul”, unde s-a afirmat ca actor, dramaturg și regizor. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, piesa „Testamentul”, montată în 1992, continuă să atragă publicul și astăzi, fiind considerată o comedie actuală chiar și după decenii.
De-a lungul carierei, Urschi a colaborat cu mai multe instituții teatrale importante, inclusiv Teatrul „Licurici”, Teatrul „Guguță”, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți și Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani. A fost, totodată, membru al Uniunii Teatrale din Republica Moldova.
În plan personal, în 1968 s-a căsătorit cu actrița Maria Grachila, alături de care a avut două fiice și cu care a împărțit scena în numeroase producții.
Activitatea sa artistică nu s-a limitat la teatru. În 1972 a debutat ca scriitor, devenind membru al Uniunii Scriitorilor și publicând șapte cărți. Din 1974, a fost o prezență constantă la Teleradio Moldova, unde a activat ca prezentator, scenarist și actor în emisiuni de divertisment.
În cinematografie, Gheorghe Urschi a debutat în 1980, iar ulterior a contribuit la realizarea unor filme devenite clasice pentru publicul moldovean, precum „Cine arvonește, acela plătește” și „Văleu, văleu nu turna”. În 2004 a lansat scurtmetrajul „Fenta”, în care a avut rolul principal.
Pe lângă proză, Urschi a scris și versuri, dar și muzică pentru piese interpretate de artiști cunoscuți precum Doina și Ion Aldea-Teodorovici, Iurie Sadovnic sau Aura.
Umorul său fin, presărat cu ironie și satiră, a fost adesea o formă de critică la adresa societății și a clasei politice, promovând în același timp valorile naționale, limba și cultura română.
Pentru contribuția sa, a fost distins cu numeroase titluri și premii, inclusiv Artist Emerit, Artist al Poporului, Ordinul „Gloria Muncii” și Ordinul Republicii, devenind și cetățean de onoare al municipiului Chișinău.
În 2011, maestrul a suferit un atac cerebral, care l-a ținut departe de scenă. După o lungă perioadă de spitalizare și reabilitare, Gheorghe Urschi s-a stins din viață, fiind vegheat până în ultimele clipe de cele două fiice ale sale.
Gheorghe Urschi rămâne un simbol al umorului inteligent și al artei autentice, un artist care a făcut generații întregi să râdă, dar și să reflecteze.
