Pe 27 aprilie a expirat măsura provizorie prin care Guvernul limitase importurile de zahăr din Serbia. Proiectul de Hotărâre de Guvern elaborat să îi ia locul – un regulament permanent supus consultărilor publice – a fost retras fără explicații oficiale și fără o alternativă anunțată, scrie agrobook.md.
Rezultatul de astăzi, pe piața din Moldova poate intra liber, fără taxe, zahăr din Rusia, Belarus și Serbia. Fermierii, producătorii și industria alimentară sunt în alertă.
Fermieri revoltați: „Pentru ce am mai ieșit din CSI?”
La câțiva kilometri de Drochia, Mihai Mazurchevici cultivă sfeclă de zahăr împreună cu familia de peste 30 de ani, utilizând sisteme performante de irigare. A trecut prin seceta din 2024, când a pierdut peste jumătate din recoltă. A resemănat în primăvara lui 2025, când înghețurile au lovit câmpurile. A recoltat cu tractorul în noroi. Și acum privește cu neîncredere știrea că proiectul de hotărâre care ar fi reglementat importurile a dispărut din procedură, fără nicio explicație oficială.
„Nu înțeleg ce se întâmplă. Noi muncim cu toată familia peste 30 de ani pe pământul acesta, dar ca ultimii doi ani nu am mai văzut: secetă, înghețuri, scumpiri la tot. Am strâns din dinți, am muncit și am rezistat. Și acum ni se spune că zahărul din Belarus și Rusia poate intra liber în Moldova, în timp ce noi ne luptăm să supraviețuim? Suntem revoltați. Suntem dezamăgiți. Cum să aderăm noi la Uniunea Europeană dacă importăm din Belarus? Pentru ce am mai ieșit din CSI dacă tot susținem producătorii ruși? Eu nu înțeleg logica asta. Cineva câștigă din povestea asta, dar cu siguranță nu sunt fermierii moldoveni,” spune Mihai Mazurchevici.
Paradoxul pieței: zahărul european – cu taxe, cel rusesc – liber
Nedumerirea fermierilor vine după ce recent Ministerul Economiei a retras din procedură proiectul de hotărâre care urma să reglementeze importurile și să echilibreze piața. Zahărul din Uniunea Europeană, Marea Britanie, România și chiar Ucraina vecină intră în Moldova pe contingente tarifare cu taxă de 75% la depășirea cotei. De astăzi, zahărul din Serbia, Belarus și Rusia nu are nicio limită.
Waldemar Sochaczewski, director general al producătorului de zahăr Moldova-Zahăr: ”Este un paradox greu de explicat: importurile din piețe susținute politic de Rusia beneficiază de acces mai liber pe piața moldovenească decât zahărul din UE, la care Moldova aspiră să adere. Producătorii autohtoni concurează în condiții fundamental inegale cu economiile satelit ale Moscovei. Belarusul beneficiază de gaz rusesc la cel mai mic preț din Europa. Un producător moldovean de zahăr plătește pentru gaz de aproape 4 ori mai mult decât unul din Belarus, fără niciun mecanism de compensare din partea statului. A nu aproba Hotărârea de Guvern înseamnă a proteja, în fapt, traderii importatori care profită de această asimetrie, în detrimentul producătorilor autohtoni care operează conform standardelor europene și suportă integral costurile unui mediu de afaceri aliniat la valorile UE.”
Condiții inegale: subvenții de stat pentru ei, muncă din zori pentru noi
Serbia plătește pentru gaz rusesc de 1,5 ori mai puțin decât Moldova, iar Bugetul agricol total al Serbiei este de 1,27 miliarde EUR/an – de aproape 14 ori mai mare decât bugetul agricol al Republicii Moldova. Fermierii moldoveni operează în condiții fundamental inegale față de concurenții lor susținuți de stat.
Alexei Chiriac, președintele Asociației Producătorilor de Sfeclă de Zahăr din Moldova:
”Fermierii sârbi primesc subvenții 300 de euro pentru fiecare hectar de sfeclă. Belarusul produce cu gaz rusesc la un sfert din prețul nostru. Noi nu avem nici subvenții, nici gaz ieftin. Avem doar oameni care se trezesc la 5 dimineața, muncesc pământul pe arșiță și ger și care cer un lucru simplu: condiții egale de muncă. Când vezi că tocmai acest efort rămâne fără nicio susținere, te întrebi pentru cine se iau deciziile la Chișinău.”
Suficient zahăr pentru toată țara. Cui folosesc importurile de pe piețe rusești?
Industria zahărului din Moldova înseamnă 3.500 de locuri de muncă, 10.500 de hectare cultivate și peste 130 de milioane de euro investiți în ultimii 25 de ani. Cu stocuri și producție de 115.000 tone – acoperind 150% din consumul intern anual – Moldova nu se confruntă cu niciun deficit de zahăr. Importurile necorelate cu necesarul real al pieței nu servesc consumatorul, ci interesele comerciale ale traderilor importatori, spun producătorii de zahăr.
Inga Pascal, directoarea Uniunii Producătorilor de Zahăr din Moldova:
„Această Hotărâre de Guvern era un pas firesc in direcția alinierii la practicile UE și ar contribui la restabilirea unor condiții echitabile. Este un instrument de politică publică normal, aplicat de toate țările care produc zahăr, inclusiv România, membră UE. A o retrage fără consultarea sectorului este o decizie care ne îngrijorează profund. Avem nevoie de claritate: care este viziunea Guvernului pentru acest sector? Discuția este uneori redusă la o comparație de tip cost versus cost. O abordare mai eficientă ar fi evaluarea beneficiilor pe termen mediu și lung ale existenței unei politici de stat clare și predictibile, în raport cu impactul economic și operațional al lipsei unei astfel de politici. A pleda pentru aderarea la UE și a lăsa în același timp piața deschisă pentru produse din economii susținute de Moscova reprezintă o contradicție de fond a politicilor publice din Moldova. Moldova iese din CSI, aspiră la UE, dar menține deschisă piața pentru zahărul produs cu gaz rusesc ieftin și subvenții de stat masive. Acesta este un paradox pe care un stat candidat la UE nu și-l poate permite.”
Doi ani de dezastre climatice și scumpiri: singurul produs care s-a ieftinit rămâne fără protecție
În ultimii câțiva ani, industria zahărului din Republica Moldova a operat în cel mai dificil context economic din ultimele decenii: gaz și energie electrică mai scumpă, secetă, înghețuri care au distrus 65% din suprafețe, fertilizanți dublați ca preț într-o singură iarnă. Și totuși, zahărul moldovenesc s-a ieftinit, de la 16,40 la 15 lei/kg, singurul produs alimentar al cărui preț a scăzut. Aceasta demonstrează că măsurile de echilibrare a pieței aprobate anterior au funcționat, spun producătorii.
Calculele experților arată că Bugetul Public Național încasează de până la 5 ori mai mult dintr-o tonă de zahăr produsă local față de una importată. Rulajul economic generat de producția locală este de aproape 3 ori mai mare decât cel generat de modelul importurilor. În ciuda acestor cifre, reglementarea care susținea această logică economică a fost retrasă. Autoritățile au lansat recent o campanie de susținere a producătorilor autohtoni, un semnal pozitiv, dar care contrastează cu absența unui cadru normativ permanent.
Ministerul Agriculturii: „Producția locală este direcția strategică”
Vasile Șarban, secretar de stat la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare:
„Dacă obiectivul nostru este creștere economică, calea e clară: susținerea producției autohtone. Producția locală înseamnă locuri de muncă în comunități, securitate alimentară și o economie care păstrează valoarea adăugată în țară. De aceea am lansat campania ”Cumpăr BUN de-acasă”. Direcția strategică este producerea locală, la standarde europene.”
Redacția Agrobook.md a solicitat Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării o reacție oficială privind motivele retragerii proiectului. Serviciul de presă al instituției a declarat: „Proiectul a fost retras pentru un dialog suplimentar cu reprezentanții mediului de afaceri și pentru clarificarea unor aspecte. Ulterior, documentul va fi relansat în dezbaterile publice.”
Ce urmează. Mingea e la Ministerul Economiei. Fermierii moldoveni așteaptă
Mingea este acum pe terenul Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării. Proiectul există, a fost elaborat și parcurs prin consultări publice. Tot ce lipsește este decizia de a-l readuce în procedură și de a-l aproba.
Industria nu cere un tratament special. Cere același cadru pe care îl aplică toate țările europene producătoare de zahăr – un instrument de echitate comercială, de aliniere la practicile europene și de responsabilitate fiscală. O decizie rațională, documentată și perfect compatibilă cu parcursul european al Republicii Moldova, care poate fi luată mâine.
Fiecare zi de întârziere după 27 aprilie 2026 este o zi în care producătorii moldoveni concurează cu mâinile legate în fața economiilor susținute de Kremlin. Dacă Guvernul va alege să le dezlege – și când – rămâne, deocamdată, fără răspuns oficial.
