Cel puțin 734 de persoane au murit, iar peste 3.000 sunt date dispărute în urma inundațiilor și alunecărilor de teren devastatoare produse în apropierea graniței dintre Nepal și China. Catastrofa a fost declanșată miercuri de prăbușirea unui ghețar din Himalaya, care a provocat viituri masive pe sistemele râurilor Trishuli și Bhotekoshi. Mai multe sate și localități au fost îngropate sub ape și tone de aluviuni, iar bilanțul victimelor ar putea crește, informează adevărul.ro.

În Nepal, aproximativ 933 de muncitori de la 11 proiecte hidroenergetice și tuneluri din districtele Rasuwa și Nuwakot sunt în continuare dați dispăruți.

Echipele de salvare întâmpină dificultăți majore din cauza noroiului, drumurilor și podurilor distruse și a condițiilor meteorologice nefavorabile. Aproximativ 19.000 de membri ai forțelor de securitate și 16 elicoptere participă la operațiunile de căutare și salvare, iar India a trimis specialiști în intervenții în tuneluri și personal medical, notează Al Jazeera.

Situația este complicată și de formarea unui lac de baraj, după acumularea de aluviuni, care a determinat temporar suspendarea operațiunilor de salvare. Autoritățile chineze monitorizează zona cu sateliți, radare și drone, în timp ce sute de salvatori încearcă să restabilească accesul către regiunile afectate. Operațiunile de salvare au fost reluate după ce amenințarea reprezentată de lac a fost considerată gestionabilă.

Katrina Yu, corespondenta Al Jazeera la Beijing, a declarat că, potrivit autorităților chineze, riscul pare să fi fost redus, dar nu a dispărut.

„Autoritățile monitorizează îndeaproape lacul de baraj, situat la un kilometru în amonte de portul Gyirong și de zona de frontieră. Monitorizarea se realizează cu ajutorul sateliților, radarelor și dronelor”, a spus ea, adăugând că „autoritățile sunt încrezătoare că, în cazul în care situația din jurul lacului de baraj s-ar deteriora, vor putea avertiza echipele de salvare aflate mai jos cu aproximativ 30 de minute înainte”.

Pagube de miliarde de dolari în Nepal

În Tibet au fost raportate alte victime și sute de cetățeni străini dispăruți. Nepalul estimează că pagubele provocate de dezastru depășesc 4 miliarde de dolari, iar comunitatea internațională a început să trimită ajutoare și fonduri pentru operațiunile de urgență.

Nepalul și China colaborează pentru a identifica cetățenii dispăruți și cetățenii străini.

Însă eforturile s-au dovedit a fi dificile, având în vedere că drumurile și podurile au fost distruse.

Duminică dimineață, nivelul apei din râul Trishuli a crescut în urma unor noi precipitații, determinând locuitorii și echipele de salvare să se refugieze pe terenuri mai înalte, a declarat un oficial al poliției nepaleze.

Un alt reporter Al Jazeera a afirmat că autoritățile „nu au trecut încă la a doua fază a operațiunilor de ajutorare, care include asistența umanitară și redeschiderea drumurilor”, din cauza „terenului accidentat și a lipsei resurselor suficiente”.

Cum a început dezastrul din Nepal și Tibet

Apar noi informații despre modul în care s-au produs viiturile devastatoare care au lovit Nepalul și Tibetul pe 26 august. Imagini filmate în Himalaya surprind momentul în care o cantitate uriașă de gheață și rocă s-a desprins de pe versant, declanșând un lanț de evenimente care avea să provoace viituri și alunecări de teren de proporții.

Imaginile arată bucăți masive de gheață care se desprind de pe o creastă a muntelui Langtang Lirung, pe partea nepaleză a frontierei. Martorii au povestit că au auzit un zgomot puternic înainte ca gheața, rocile și resturile să se prăbușească în vale.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#china #morți #Nepal #Tibet #victime

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.