Muncă egală, riscuri egale… recompense diferite. Grâul crescut la Iași și cel crescut la Drochia are exact aceeași valoare pe masă, dar un cost de producție radical diferit în bilanțul contabil. Subvenția europeană nu este doar o cifră pe o hârtie, ci diferența dintre faliment și dezvoltare. Nordnews.md a făcut o analiză comparativă despre prețul adevărat al cerealelor de pe ambele maluri ale Prutului.
Fermierul Daniel Leahu din Drochia, gestionează 400 de hectare de teren arabil, pe 100 dintre ele fiind cultivat grâu. El spune că, la fel ca mulți alți fermieri din țară, este pus în situația să facă agricultură modernă cu bani puțini, riscuri majore și, în mod constant, să caute soluții pentru a acoperi lipsurile pe diverse segmente ale procesului de producere. Chiar și în aceste condiții, fermierul se arată relativ mulțumit de recolta obținută.
„O medie, dacă vorbim la cultura de grâu, suntem în jur de 14-15 mii de lei deja investite, toate cheltuielile directe și indirecte. La un sine cost de producție de circa 6 tone la hectar, la un preț de 2,80-2,90 lei pe kg la ziua de azi, suntem pe profit cu 10-15%. Ceea ce consider, într-un ciclu atât de lung, cu atâtea investiții și riscuri, într-un an normal din punct de vedere pluviometric… e încă bine”, spune Daniel Leahu.
Agricultorii moldoveni, spune Daniel Leahu trebuie să concureze cu prețurile de pe piața globală la cereale în condiții inegale. Aceasta fiindcă statul, într-o anumită măsură îi ajută, dar acest sprijin nici pe departe nu este comparabil cu volumul subvențiilor directe la hectar, de care beneficiază agricultorii din statele Uniunii Europene: „Noi încercăm acum pe genunchi și din topor să facem agricultură regenerativă și performantă. Pe alocuri ne reușește dar pe alocuri din păcate încă nu. Noi vrem să trăim și să facem agricultură ca în Uniunea Europeană, cu pesticide și norme ca acolo, dar cu banii din Republica Moldova! Concurăm cu marfa ieftină din Ucraina și cu piața din România, care are subvenții. Iată, noi suntem la mijloc”.
La lipsa subvențiilor la hectar se adaugă discrepanța uriașă dintre prețul grâului la poarta fermei și prețul pâinii din magazine. Astăzi grâul, care este baza producerii unei pâini, este evaluat la doar 0,06-0,07 % (6-7 sutimi) din cost.
„Trebuie să vindem în jur de 15 kg de grâu ca să cumpărăm un kilogram de pâine! Tehnologic, dintr-un kilogram de grâu se produce un kilogram de pâine. Ce se întâmplă de la 1 kg la 15 kg? Cine consumă celelalte 14 kg? În agricultură câștigă vânzătorii de inputuri, de motorină, arendașii… Agricultorul de rând e omul care muncește, și pe mașină, și pe combină, iar noaptea pe tractor ca să fac ordine pe câmp”, precizează fermierul.
Vasile Lungu, agricultor de peste Prut, din județul Iași, activează în domeniu de 43 de ani, 18 dintre care a muncit la stat, iar restul în afacerea proprie. El spune că până la începutul anilor 2000 în agricultura din România situația era mai grea decât acum peste Prut. Lucrurile au început să se schimbe abia odată cu obținerea de către România a statului de țară-candidat EU și, respective, a fondurilor de preaderare. După aderarea României la UE, fermierii români au început să primească și subsidii la hectar. Plus la aceasta, prin diverse programe există oportunități de a obține granturi nerambursabile. În prezent, agricultorii români beneficiază de subvenții de peste 170 de euro la hectar.
„Principalele avantaje care le-am avut este subvenția care am primit-o pe hectar, dar mai ales fondurile europene pentru investiții și dezvoltare. Am beneficiat de proiecte din 2007 până în prezent, de peste 10 milioane de euro grant și cam tot atâția banii am investit noi, ținând cont că majoritatea proiectelor au fost cu cofinanțare 50%, 50% grant. S-a schimbat fața agriculturii în România pentru că acele fonduri ne-au permis să schimbăm tractoare, utilaje, mașini agricole performante, care au o productivitate mare, de exemplu tractoare de 335 de cai, de 360 de cai, care au o productivitate foarte mare și face lucrări de foarte bună calitate, comparativ cu vechiul nostru tractor românesc universal 650”, a spus Vasile Lungu.
Drept răspuns la secetele care bântuie lumea în ultimii ani, cu suport european nerambursabil, Vasile Lungu a reușit să instaleze sisteme performante de irigare pe o suprafață de circa 1500 de hectare din cele aproape 2 mii pe care le are in gestiune, ceea ce-i asigură cantitativ și calitativ producție de top chiar și în anii secetoși.
„Am modernizat atât infrastructura subterană, cât și pompele, stațiile de pompare, astfel încât acum cam 80% din suprafață este irigată, bine irigată. Și când spun bine irigată, înseamnă o udare în fiecare săptămână între 25 și 30 de litri de apă la metru pătrat”, precizează Vasile Lungu.
Dacă ne referim la culturile de câmp, Vasile Lungu a distribuit câte 250 de hectare pentru grâu, rapiță și floarea soarelui, iar pe alte 400 de hectare crește porumb. El spune că, din cauza situației geopolitice în lume și a războaielor declanșate în ultimii ani, cheltuielile în agricultură au crescut enorm.
„Avem mari probleme, mari dificultăți din nou cu închiderea strâmtorii Ormuz, cu aprovizionarea si cu motorina. Motorina de la 5 lei si ceva o folosim la 10 lei si un pic. Per litru îngrășămintele de la 1.200-1.300 de lei ne-am dus către 5.000 de lei pe tonă. Vă dați seama că toate au dus la dublarea costurilor care le investim în fiecare an pentru un hectar. Dacă până în 2020 cu 3.000 de lei, deja înființăm un hectar de cultură, indiferent că era grâu, porumb, floarea soarelui. Acum suntem deja la 6500 de lei”, mai spune fermierul din Iași.
Scumpirea masivă a inputurilor și a creditelor, parțial sunt amortizate de subvenții europene. La fel, pentru a echilibra investițiile și veniturile, fermierul de la Iași are producția agricolă diversificată. În afară de cerealiere, pe circa 185 de hectare el crește plante horticole, iar pe alte 155 de hectare cultivă struguri.
Analizând situația din agricultura de pe cele două maluri ale Prutului, experții independenți în domeniu susțin că, principala deosebire constă în filozofia de subvenționare. În timp ce UE oferă subvenția ca un sprijin direct de venit acordat garantat pe hectar, în Republica Moldova sistemul se află într-o tranziție anevoioasă.
„Diferențele constau cel mai mult în modul în care se gândește sistemul. În România, sprijinul este acordat fermierilor din oficiu, ca suport de venit necondiționat de foarte multe aspecte, pentru a susține financiar firmele. În Republica Moldova, am avut un sistem de subvenții post-investiții unde cei bogați primeau foarte mult, iar restul nu primeau nimic. În anul curent încercăm să implementăm un sistem similar cu cel din România, dar din conturi proprii, din bani foarte puțini”, spune Viorel Gîrbu.
Expertul atrage atenția că, în UE plățile directe reprezintă în jur de 9-10% din venitul fermierilor și ele conferă o anumită predictibilitate acestora. Însă subvențiile la hectar beneficiază și de alte oportunități.
„În Uniunea Europeană, un agricultor poate cumula, în funcție de situația sa, mai multe plăți, deci o plată de bază, un sprijin, o ecoschemă, dar și alte forme de sprijin. Dar ele sunt toate plățile care sunt utilizate în Uniunea Europeană. Ele, de fapt, sunt condiționate din niște reguli foarte stricte, care au conexiune cu mediul, cu sănătatea animalilor, plantelor, cu siguranța alimentară, dar și cu bune practice europene. Asta e un lucru pe care noi trebuie să vă învățăm în Moldova”, a precizat Viorel Chivriga, analist economic IDIS „Viitorul”.
În lipsa unui buget masiv de subvenționare cum este cel european, distribuirea suportului de la stat, spun experții, trebuie să fi acompaniat și de o analiză a structurii culturilor agricole raportată la competitivitatea lor.
„Faptul că Moldova a mers pe domeniul cultivării cerealelor este unul din factorii eșecului sistemului agricol. Cerealele în Ucraina, orice am face noi, sunt mai ieftine. Input-urile sunt practic două categorie foarte importante. Primul, ține de combustibil, motorină care se folosește în agricultură. Iar cultură este un consumator destul de mare de motorină, de combustibil, undeva un sfert din costurile în care acest sector se formează din costurile legate de combustibil. Iar cel de-a doua categorie de cheltuieli țin de îngrășăminte”, declară expertul economic Viorel Gîrbu.
Experții independenți susțin că una din mizele integrării europene este tocmai accesul la Politica Agricolă Comună, un mecanism multianual care oferă zeci de miliarde de euro sub formă de plăți per hectar, ecoscheme și fonduri pentru dezvoltare rurală.
