Victoria de ieri seara, pe care a adus-o din nou jucătorii echipei de fotbal a Sheriff Tiraspol, echipă de fotbal din autoproclamata regiunea transnistreană, susținută de de Federația Rusă, dar nerecunoscută de comunitatea internațională a devenit subiect și pentru presa de peste Prut, expusă de într-un articol de către analistul și comentatorul român liberal, expert în politici publice și dezvoltare locală, Sorin Ioniță

„Nu prea discutăm fotbal în bula noastră, deci n-aveați de unde să ştiţi că Şerif Tiraspol, echipa holdingului de firme condus de oligarhii Guşan şi Kazmali, foşti ofiţeri KGB (dacă există „fost” în KGB), adică osatura economică a regimului separatist de la Tiraspol, a bătut ieri pe Real Madrid chiar la Madrid cu 2-1, deci a şocat Europa şi a umplut de mândrie inimile moldovenilor.

O mândrie unică în bizareria ei, pentru că doar în Moldova şefilor unui regim politic separatist care fac pipi cu boltă pe ţara pe care n-o recunosc li se permite să reprezinte totuşi ţara respectivă în Champions League, că altfel n-ar putea ajunge acolo oficial. O reprezintă de sanchi, pentru că după victorii în toate mesajele lor publice (în rusă) vorbesc doar de Tiraspol şi “republica nistreană”, nu de Moldova.

În vreme ce guvernanţii moldoveni nu pot călca în Transnistria, fiind opriţi la graniţa nerecunoscută, echipa Şerif Tiraspol circulă liber prin Moldova, joacă meciuri în liga naţională – şi nu doar joacă, dar o şi câştigă: este de ani de zile campioana Moldovei la fotbal! Deoarece, furând bani de la moldoveni prin scheme suspecte, de exemplu cea cu energie, e de departe cel mai bogat club, dominând campionatul intern (sa-i zicem aşa, intern) cu garnitura de stranieri adunaţi de prin cele patru zări ale planetei; echipa conţine fix zero moldoveni. În paralel, fac tot felul de afaceri suspecte în spaţiul Est, spală bani negri şi fac contrabandă pe scară mare, în paguba statului moldovean.

Cu aceşti bani, la care se adaugă câştigurile actuale din Champions League, Şeriful lui Guşan va continua să susţină politica regimului separatist; de fapt ei sunt faţa economică al separatismului transnistrean, care s-ar prăbuşi dacă n-ar exista holdingul Şerif să plătească salarii şi pensii. Vor continua să sponsorizeze fraudarea votului în Republica Moldova de dincoace de Nistru, ori de câte ori e nevoie, organizând autobuze cu votanţi aduşi pe tabel, sub supravegherea serviciilor de informaţii ale Transnistriei şi angajaţilor Şerif, inclusiv cei din clubul sportiv. Şi ajutând la organizarea secţiilor pentru alegerile din Rusia, ca săptămâna trecută, trecând lejer peste capul guvernului moldovean.

Când întrebi un localnic de ce permite Chişinăul această imensă maskirovka, primeşti de regulă două argumente. Primul: “să nu amestecăm sportul cu politica”. Situaţia fiind cea de mai sus, replica poate fi luată cel mult drept literatură suprarealistă: dacă Şerif Tiraspol nu face politică, în spatele vitrinei cu fotbalişti mercenari (între care şi câţiva rătăciţi de prin România, mai demult), atunci nu mai ştim ce e politica.

Al doilea argument: participarea clubului oligarhic Şerif în competiţia internă şi, cu girul Moldovei, în cele internaţionale, ar fi o mişcare strategică abilă, prin care separatiştii sunt siliţi să confirme de facto unitatea statului. O fi, dar atunci strategii ar trebui să precizeze şi care-i criteriul de măsură a succesului, şi când ar urma acesta să se concretizeze. Pentru că ce se vede după ani de aplicare a acestei diplomaţii geniale e doar un regim separatist întărit economic, cu un club sportiv fanion care-i consolidează identitatea şi brandul în Europa, dobândind soft power şi legitimitate pe uşa din dos. Ei semnează acte şi contracte de business ca moldoveni când e rost de câştigat câte ceva, dar se declară ţară aparte în rest. Un joc dublu la vedere; la Tiraspol s-a inventat cetăţenia opţională, cuantică: e şi nu e în acelaşi timp.

Absurdul şi unicitatea acestui aranjament sar în ochi când compari Moldova cu alte state care au teritorii ocupate. Este de neimaginat ca Ciprul, de exemplu, să fie reprezentat internaţional de cluburi din nordul ocupat de Turcia, ba chiar unele care ar avea legături demonstrabile, politice şi financiare, cu regimul de la Ankara. Echipele de fotbal din Famagusta, oraş din nord, şi-au păstrat numele dinainte de 1974 dar s-au mutat dincoace, în teritoriul recunoscut, şi joacă cu mândrie sub eticheta “cluburi refugiate”. La fel a făcut Şahtior Doneţk, cunoscuta echipă ucraineană a minerilor din Donbasul ocupat de separatiştii pro-ruşi, ca să venim mai aproape de casă: s-a mutat cu arme şi bagaje la Lviv, apoi Harkov, ca să se stabilească în final la Kiev. Ar concepe cineva în Ucraina ca ţara să fie reprezentată în Europa de un club sportiv al separatiştilor din est, al cărui proprietar să fie chiar unul din stâlpii regimului ilegal? Ar sări în aer opinia publică.

Ei, uite că în Moldova se poate. Ambiguitatea strategico-morală, adică statul păgubos cu fundul în şapte luntri, e încă una din grelele moşteniri lăsate noului guvern de la Chişinău de clasa politică a ultimilor 30 de ani”.

Sursa: contributors.ro

#Sheriff #Sheriff Tiraspol #Sorin Ionita

Incendiile devastatoare care au pârjolit Europa în această vară au scos la iveală o nouă amenințare, potențial mortală: muniție neexplodată rămasă din Primul și Al Doilea Război Mondial, transmite antena3.ro.

În ultimele luni, incendiile au mistuit suprafețe uriașe din vestul Europei, în timp ce continentul s-a confruntat cu temperaturi caniculare și secetă, iar pompierii au avut de înfruntat și pericolul proiectilelor care explodează.
Astfel de explozii au fost raportate în Franța, Germania, Belgia și Olanda.

„Schimbările climatice fac acum munca de a scoate la suprafață și de a reactiva ceea ce înainte era stabil”, a declarat Sarah Njeri, specialistă în studii despre pace și conflicte la School of Oriental and African Studies din Londra.

Un incendiu izbucnit în apropierea orașului Bordeaux, din sud-vestul Franței, a scos la iveală un depozit despre care se crede că ar conține muniție din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. În provincia Liège, din estul Belgiei, guvernatorul local Hervé Jamar a declarat că serviciile de urgență își adaptează intervențiile pentru a ține cont de muniția îngropată în zona afectată de incendiu și că „au fost auzite câteva detonări sporadice” în ultimele zile.

Liège a fost afectată de un incendiu deosebit de puternic în zona High Fens, care se întinde peste graniță, în Germania.

Bătălia din Ardeni, una dintre cele mai sângeroase confruntări ale celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a desfășurat în această regiune și în împrejurimile ei. La 16 decembrie 1944, forțele germane au lansat o ofensivă majoră împotriva trupelor aliate, obținând inițial succes, deoarece i-au surprins pe militarii americani. Însă ofensiva și-a pierdut avântul până la sfârșitul lunii, pe măsură ce întăririle aliate au sosit, iar resursele Germaniei s-au epuizat.

Seceta din Europa scoate la iveală și vehicule militare și arme din acea perioadă, pe măsură ce râurile secate dezvăluie nave de război germane, o motocicletă Wehrmacht și o bombă.

Christina Greene, cercetătoare la Universitatea din Arizona, a spus că „moștenirea războiului continuă să iasă la suprafață” din cauza schimbărilor climatice.

„Retrăim moștenirea războiului și a conflictelor într-un mod cu care, în anumite locuri, nu a mai trebuit să ne confruntăm de mult timp”, a declarat Greene.