Aleșii locali din Găgăuzia vor să îi se plângă lui Erdogan pe administrația din Chișinău. Declarația a fost făcută la reuniunea extraordinară a Adunării Populare.

La ședință au venit, pe lângă oficialii din autonomie, foștii bașcani Mihail Formuzal și Irina Vlah, dar și liderul socialist Igor Dodon și colegul său de partid Vlad Bătrîncea, dar și comunista Diana Caraman.

Vlah a calificat relațiile dintre Chișinău și Comrat drept „război rece”, potrivit Nokta. În același timp, politiciana consideră că deputații Adunării Populare nu ar fi trebuit să se retragă din grupul interparlamentar de lucru privind Găgăuzia.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Mihail Formuzal a spus că autoritățile din autonomie pot organiza alegeri „de 100 de ori”, până când scrutinul nu va fi recunoscut de către autoritățile constituționale. Tot el a propus ca Adunarea Populară să se adreseze autorităților turce, ca să relateze despre situația din regiune. Inițiativa a fost susținută de către Ivan Burgudji.

Igor Dodon și Vlad Bătrîncea au insistat pe autonomia regiunii și atentarea la acest statut de către autoritățile publice centrale. Comunista Diana Caraman a promovat aceeași idee, declarând că „Găgăuzia este o decizie politică, care a păstrat pacea în Moldova”.

Criza politico-juridică legată de alegerile în Adunarea Populară durează mai bine de un an. Mandatul actualului legislativ a expirat, însă alegeri noi nu au fost organizate. Inițial, votul urma să aibă loc pe 16 noiembrie 2025. Ulterior, a fost reprogramat pentru 22 martie, însă instanța a anulat decizia de completare a organului electoral, după care organizarea alegerilor a devenit imposibilă.

Chișinăul insistă asupra uniformizării legislației și propune ca regulile de organizare a alegerilor în regiune să fie aduse în conformitate cu normele naționale, inclusiv prin verificarea membrilor organului electoral de către Serviciul de Informații și Securitate și organele de integritate. În Comrat, dimpotrivă, se consideră că regiunea trebuie să păstreze dreptul de a-și forma independent CEC-ul și de a organiza alegerile pe baza legii privind statutul său special.

Tensiunile au crescut după ce Ministerul Justiției s-a adresat Curții Constituționale, solicitând verificarea legalității prevederilor cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei, conform cărora Adunarea Populară aprobă componența Comisiei Electorale Centrale a regiunii. Autoritatea de la Chișinău consideră că această normă creează un „dualism” instituțional în sistemul electoral al Moldovei, deoarece în legislația națională organul electoral de la Comrat este denumit Consiliul Electoral Central.

#Adunarea Populară #alegeri #Gagauzia #sedinta #turcia

La Chișinău există un punct de reper pe care aproape toată lumea îl cunoaște: „Ne vedem la Ștefan”.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, amplasat la intrarea în Grădina Publică ce îi poartă numele, a devenit în timp nu doar un simbol al capitalei, ci și unul dintre cele mai recunoscute locuri ale orașului.

Statuia a fost realizată în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală. Ideea ridicării monumentului a apărut în 1923, când artistului i s-a propus să elaboreze proiectul pornind de la un portret-miniatură al domnitorului, datat cu anul 1475. Tot lui Plămădeală i-a revenit și alegerea locului unde urma să fie instalat monumentul.

Statuia a fost turnată la București, în 1927, din bronz obținut prin topirea a șase tunuri otomane capturate în timpul războiului ruso-turc din anii 1877-1878. Monumentul a fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Statuia are 5,20 metri înălțime și este așezată pe un soclu de 6 metri din piatră de Cosăuți. Înălțimea totală a ansamblului ajunge la 11,20 metri. Pe fațada principală a soclului a fost dăltuită inscripția: „Ștefan cel Mare – Domnitor al Moldovei. 1457–1504”.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a avut însă o soartă la fel de zbuciumată ca istoria acestui teritoriu. În iunie 1940, după ultimatumul sovietic dat României, statuia a fost evacuată la Vaslui pentru a fi salvată, în timp ce soclul rămas la Chișinău a fost demolat. În august 1942, monumentul a fost readus în capitală și instalat în fața Arcului de Triumf. În 1944, odată cu apropierea din nou a frontului, statuia a fost evacuată pentru a doua oară în România, de această dată la Craiova.

În 1945, monumentul a revenit din nou la Chișinău, după ce sculptorița Claudia Cobizeva, discipolă a lui Alexandru Plămădeală, l-a identificat într-un parc din Craiova și a semnalat autorităților existența lui. Totuși, statuia nu a mai fost amplasată în locul ales inițial, ci în adâncul grădinii publice, iar unele însemne au fost modificate.

În perioada sovietică, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a fost delăsat, în timp ce în centrul Chișinăului a fost instalat monumentul lui Vladimir Lenin.

Abia la sfârșitul anilor ’80 monumentul a revenit în prim-planul vieții publice. Restaurat și readus pe locul său istoric, cu inscripțiile originale refăcute, acesta a fost dezvelit din nou la 31 august 1990, atunci când s-a marcat un an de la proclamarea Limbii Române ca limbă de stat.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Astăzi, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt este unul dintre cele mai importante simboluri ale Chișinăului. Aici sunt depuse flori la evenimentele oficiale, aici încep marșuri și manifestații, iar pentru mulți locuitori ai capitalei locul rămâne simplu de recunoscut: „Ne vedem la Ștefan”.

#Chisinau #monument #Stefan Cel Mare