Fostul vicepreședinte al Statelor Unite, Dick Cheney, a murit la vârsta de 84 ani, decesul fiind anunțat de familia sa, relatează The Guardian. Cu o îndelungată carieră publică în ceea l-a transformat într-un gigant politic al Partidului Republican, Cheney a fost consilier la Casa Albă în timpul mandului lui Richard Nixon, cel mai tânăr șef de cabinet al Casei Albe, sub președintele Gerald Ford, congresman în perioada mandatelor lui Ronald Reagan, secretar al apărării în administrația condusă de George H.W. Bush și vicepreședinte al Statelor Unite în cele două mandate ale George W. Bush.

Născut în 1941, Dick Cheney a fost una dintre cele mai influente și controversate figuri din politica postbelică a Statelor Unite.

A fost vicepreședinte al Statelor Unite între 2001 și 2009, în administrația George W. Bush, având un rol central în deciziile de politică externă după atacurile din 11 septembrie 2001. Cheney a promovat intervențiile militare din Afganistan și Irak, fiind considerat principalul arhitect al invaziei din 2003.

Înainte, a fost secretar al apărării (1989–1993) sub George H. W. Bush, coordonând Războiul din Golf, și congresman republican din Wyoming timp de șase mandate.

Cariera sa a fost marcată de controverse majore, inclusiv legătura cu compania Halliburton, pe care a condus-o înainte de a deveni vicepreședinte și care a obținut contracte profitabile în Irak.

De asemenea, Cheney a fost criticat pentru sprijinirea practicilor de detenție și interogare la limita torturii și pentru extinderea prerogativelor executive în detrimentul controlului democratic.

#a murit #Dick Cheney #SUA

Economia Republicii Moldova ar putea pierde aproximativ 10 milioane de euro într-o singură zi dacă unul din cinci angajați și-ar opri lucrul. Estimarea apare într-o analiză Euronews realizată înaintea grevei generale din Spania, programată pentru 11 noiembrie, scrie bani.md.

Pentru a compara țările, produsul intern brut din 2025 a fost împărțit la 365 și calculat cât ar însemna 20% din producția medie a unei zile. Ponderea de 20% este ipoteza folosită pentru toate țările din analiză. În cazul unei greve reale, efectul ar depinde de sectoarele în care se oprește lucrul. Transportul, școlile și serviciile publice pot fi afectate mai puternic, în timp ce multe fabrici și birouri își pot continua activitatea.

Germania este prima în clasament, cu o pierdere estimată la 2 miliarde 482 de milioane de euro, urmată de Franța, cu 1 miliard 639 de milioane de euro, și Italia, cu 1 miliard 241 de milioane de euro. Spania ocupă locul al patrulea, cu 926 de milioane de euro, iar Turcia încheie topul cinci, cu 773 de milioane de euro. Urmează Țările de Jos, cu 641 de milioane de euro, Elveția, cu 507 milioane, Polonia, cu 506 milioane, Belgia, cu 351 de milioane, și Irlanda, cu 330 de milioane de euro. În România, costul estimat ar ajunge la 210 milioane de euro.

Republica Moldova se află spre finalul clasamentului în valoare absolută, la același nivel cu Macedonia de Nord. Dintre economiile incluse în comparație, doar Kosovo, cu 6 milioane de euro, și Muntenegru, cu 5 milioane de euro, au estimări mai mici.

O parte din activitatea întreruptă poate fi recuperată după grevă. Banca Franței a estimat că protestele împotriva reformei pensiilor au redus creșterea economică cu aproximativ 0,1 puncte procentuale în primul trimestru din 2023, iar reluarea activității a adăugat aproximativ tot atât în trimestrul următor. O livrare poate fi amânată, o consultație poate fi reprogramată, iar o fabrică poate adăuga un schimb. Totuși, greviștii pot pierde plata pentru ziua respectivă, statul poate rata încasări fiscale, iar un zbor anulat sau o cameră de hotel rămasă liberă poate însemna venituri pierdute definitiv.

Efectele se acumulează când grevele se repetă. Belgia a pierdut peste 1,35 milioane de zile de muncă în 2025, echivalentul a 313 zile la mia de angajați, depășind recordul din 1993. În același an, în Țările de Jos s-au pierdut aproape 60 000 de zile de muncă în urma a 23 de greve, iar în Germania, aproximativ 645 000. Datele preliminare ale Institutului Sindical European sugerează că 2025 a fost anul cu cea mai intensă activitate grevistă din UE de după 1991.