Fratele mai mic al Prințesei Dianei, Charles Spencer, a lansat marți, 22 septembrie, cartea intitulată „Swan Song/Diana, my sister”, care agită Regatul Unit de mai bine de o săptămână. Presa britanică a publicat deja fragmente din aceasta, în care contele Spencer îl atacă direct pe regele Charles. Cartea va apărea în întreaga lume şi va fi tradusă în 12 limbi.
Fratele prinţesei povesteşte pe tot parcursul interviului despre „euforia” lui Charles, pe atunci prinţ de Wales, când a aflat de moartea Lady Di.
Între cei doi Charles, războiul este acum declarat. Ca răspuns la acuzaţiile contelui, Buckingham a ripostat printr-un comunicat rar, în care a precizat că regele „nu ignoră faptul că durerea provocată de pierderea unei surori poate întuneca raţiunea, altera judecata şi influenţa amintirile într-un mod pe care ceilalţi nu îl percep, chiar şi la mulţi ani după o astfel de pierdere”.
„Nu se întâmplă în fiecare zi să te trezeşti şi să afli că regele a încercat să te prezinte ca pe o persoană ale cărei amintiri nu sunt de încredere”, a răspuns Charles Spencer pentru ziarul Mail on Sunday.
De la jumătatea lunii septembrie, presa britanică publică fragmente din carte care îl descriu pe Charles al III-lea ca fiind complet indiferent faţă de moartea fostei sale soţii. Astfel, el dă dovadă de „o veselie nepăsătoare” atunci când îl sună pe fostul său cumnat a doua zi după moartea acesteia.
„Ai fi crezut că a câştigat la loterie”, scrie Charles Spencer, imaginându-şi că „acest eveniment i-ar putea oferi libertatea de a se căsători cu femeia pe care o iubea”, Camilla.
Charles Spencer evocă, de asemenea, că prinţul nutrea un „dispreţ ascuns faţă de Diana” şi „o repulsie faţă de emoţia teribilă pe care moartea ei o stârnise în întreaga lume”. „Stai liniştit”, a şoptit el, „o vom uita în curând”.
Apariţia cărţii nu va îmbunătăţi relaţiile dintre familia Spencer şi familia de la Buckingham. Charles Spencer prezintă în ea un portret viciat al familiei regale. Prinţul Philip, soţul reginei Elisabeta, este descris aici ca o „personalitate redutabilă”.
„Într-o dimineaţă din 1977, când eram paj de onoare al reginei cu ocazia deschiderii solemne a Parlamentului, am fost şocat de asprimea usturătoare a unei remarci pe care i-a adresat-o pe neaşteptate soţiei sale. Aceasta a reacţionat cu o resemnare tăcută şi jenată”.
Prinţesa Anne, sora lui Charles, lângă care acesta stă aşezat la o cină la Buckingham, pare o femeie rea, încântată să-şi umilească vecinul de masă.
Ezitările Dianei
Cu puţin timp înainte de nuntă, Diana a vrut să renunţe la căsătorie, potrivit lui Charles Spencer. Scena are loc în 1980, după petrecerea dată în onoarea celor 21 de ani ai prinţului Andrew. Diana era dezamăgită că Charles o ignorase toată seara.
„Imediat după acea seară care i-a frânt inima, Diana s-a dus să-l caute pe tatăl meu. I-a spus că nu poate să se căsătorească cu un bărbat care, în mod evident, nu o iubeşte. Consternat, tatăl meu i-a explicat că nu mai era timp să se revină asupra unui angajament de o asemenea importanţă.
Aşa cum am aflat, în special din serialul „The Crown”, prinţesa suferea într-adevăr de tulburări alimentare, alimentate de o remarcă a lui Charles, susţine fratele ei. În timp ce viitoarea prinţesă se considera „rotunjoară”, „prinţul Charles nu a făcut nimic pentru a-i alina complexele, când, la câteva zile după anunţarea logodnei lor, i-a strâns talia spunându-i: «Ei bine, suntem puţin dolofani pe aici, dacă nu mă înşel»”.
Hărţuirea neîncetată din partea presei
Este dificil să vorbim despre Diana fără a menţiona hărţuirea neîncetată din partea presei la adresa ei, dar şi la adresa celor din anturajul ei. El susţine că şi el a fost spionat. Charles Spencer afirmă că a fost el însuşi victima, în anii 1990, a represaliilor din partea tabloidelor, dirijate de… prinţul Charles.
„Asta nu m-a împiedicat să continui să sufăr, timp de mai mulţi ani, represaliile tabloidelor, încurajate de membri ai casei prinţului Charles”, scrie el. Un colaborator apropiat al prinţului, afirmă el, era astfel însărcinat să „răspândească în presă minciuni la adresa mea”. Şi trebuia, desigur, să se evite orice ar fi putut permite identificarea sursei regale a acestor neadevăruri”.
