De ani buni, autoritățile cunosc problema degradării complexului de lacuri naturale din lunca inundabilă a Prutului inferior, una dintre cele mai importante zone umede din Republica Moldova, afectată de colmatare, secetă și modificarea regimului hidrologic. În ultimii ani au fost elaborate planuri de management, au fost realizate studii și analizate soluții tehnice pentru restaurarea lacului Beleu și a zonelor umede aferente, însă lucrările propriu-zise nu au început.
Deși primele studii pentru restaurarea ecologică a lacului Beleu au fost realizate încă din 2020, intervențiile nu au ajuns până în prezent în etapa de execuție. Ministerul Mediului invocă lipsa datelor hidrologice necesare pentru fundamentarea soluțiilor, necesitatea unor investigații suplimentare, revizuirea conceptului tehnic și identificarea surselor de finanțare.
Ministerul spune că, în prezent, proiectul este în proces de elaborare, iar implementarea lucrărilor este preconizată pentru perioada 2027-2028.
IPN a analizat documentele și informațiile prezentate de autorități și a constat că, în pofida planurilor elaborate de-a lungul anilor, lacul Beleu rămâne vulnerabil în fața secetei, colmatării și modificărilor regimului hidrologic, în timp ce soluțiile pentru restaurarea sa sunt încă în etapa de pregătire.
De ce seacă Manta și Beleu
Lacurile Manta și Beleu, cele mai importante lacuri naturale din Republica Moldova, și-au redus considerabil suprafața în ultimele decenii. Cauzele sunt schimbările climatice, secetele tot mai frecvente și modificarea regimului hidrologic al râului Prut. Aceste concluzii apar într-un studiu realizat de cercetătoarea Ana Jeleapov de la Universitatea de Stat din Moldova, publicat în revista Environmental and Earth Sciences Proceedings.
Analiza imaginilor satelitare din perioada 1975-2024 evidențiază fluctuații extreme ale suprafeței lacurilor, în funcție de perioadele de secetă și inundații. Autoarea studiului explică degradarea prin schimbările climatice, regularizarea debitului Prutului și colmatarea canalelor care alimentează lacul.
Mai exact, suprafața lacului Beleu a variat între aproape zero și 19 kilometri pătrați, iar cea a lacului Manta între 5 și 27 de kilometri pătrați, în funcție de condițiile hidrologice. În prezent, suprafața medie este estimată la 7-11 kilometri pătrați pentru Beleu și 15-19 kilometri pătrați pentru Manta.
Imaginea 1 – Lacul Beleu, suprafața din 1942–1960 ( stânga ), 1982 ( centru ) și 2013 ( dreapta ).
Imaginea 2 – Suprafața Lacului Manta din 1942–1960 ( stânga ), 1982 ( centru ) și 2013 ( dreapta ).
Imaginea 3 – Suprapunere a tuturor extensiilor extrase ale regiunilor Beleu ( stânga ) și Manta ( dreapta ) pentru perioada 1975–2024.
Seceta severă din 2022 a redus suprafața lacului Beleu cu până la 3,7 kilometri pătrați, iar pe cea a lacului Manta cu aproximativ 5 kilometri pătrați.
În anii secetoși, lacul poate seca aproape complet. Un astfel de episod a avut loc în 1990, iar cercetătoarea avertizează că intensificarea secetelor ar putea accentua reducerea suprafeței și a volumului de apă, cu efecte directe asupra biodiversității.
Ana Jeleapov explică faptul că principalele surse de alimentare ale celor două lacuri sunt râul Prut, apele subterane, precipitațiile și scurgerile de suprafață. Regularizarea debitului Prutului prin acumularea Costești-Stânca, reducerea precipitațiilor și intensificarea secetelor au diminuat alimentarea naturală a lacurilor. În același timp, colmatarea canalelor care le conectează cu râul contribuie la degradarea acestora.
Cercetătoarea spune că sunt necesare studii limnologice detaliate și un set de măsuri de reabilitare ecologică, inclusiv decolmatarea canalelor care fac legătura dintre lacuri și Prut. Asta ar putea opri degradarea acestor ecosisteme valoroase și conserva una dintre cele mai importante zone umede ale Republicii Moldova.
Constatările sunt confirmate și de cercetătorul Dumitru Bulat, șeful Laboratorului Ihtiologie și Acvacultură al Institutului de Zoologie. „Lacul Beleu este foarte degradat în prezent. Sunt ani în care seacă total”, spune acesta într-un interviu acordat IPN.
Potrivit specialistului, înnămolirea este atât de avansată încât stratul de nămol ajunge în unele zone la 2-4 metri, iar vara adâncimea apei poate scădea la doar 20-30 de centimetri. În aceste condiții, temperatura apei crește puternic, afectând fauna acvatică și reducând numărul speciilor dominante.
Peste 100 de specii depind de aceste ecosisteme
Zona a fost inclusă în anul 2000 în Lista Convenției Ramsar privind zonele umede de importanță internațională, datorită rolului său în conservarea biodiversității și menținerea echilibrului hidrologic.
Totuși, cercetările realizate de specialiștii Institutului de Zoologie al USM și ai Rezervației „Prutul de Jos” arată că acest ecosistem a fost afectat profund de intervențiile umane și de lipsa lucrărilor de restaurare ecologică.
Potrivit studiului „Specii rare de păsări acvatice și de baltă din Rezervația Biosferei «Prutul de Jos»”, realizat în perioada 2018-2024, lacurile Beleu și Manta sunt în prezent „extrem de colmatate” și necesită intervenții de redresare.
Nivelul apei în lacul Beleu ajunge la aproximativ 3,5 metri doar în perioadele de viitură, iar în cea mai mare parte a timpului rămâne sub un metru.
Una dintre principalele probleme este pierderea treptată a habitatelor naturale. În trecut, lacurile din sectorul inferior al Prutului aveau adâncimi mult mai mari, de până la 6-8 metri, iar unele zone ajungeau chiar la 10 metri. Plaurii, stufărișurile și zonele umede asigurau condiții favorabile pentru reproducerea și hrănirea numeroaselor specii de păsări. Odată cu dispariția acestor habitate, au fost afectate populațiile unor specii de rațe, stârci și alte păsări acvatice.
Statul cunoaște problema. După opt ani, proiectul este încă în elaborare
Într-un răspuns pentru IPN, Ministerul Mediului afirmă că problema degradării lacului Beleu este cunoscută de mai mulți ani. În 2018 a fost elaborat Planul de management al Zonei Umede de Importanță Internațională Ramsar „Lacurile Prutului de Jos”, care prevedea măsuri pentru restaurarea ecosistemelor și reducerea colmatării. În 2019 a fost aprobat și Planul de management al Rezervației Biosferei „Prutul de Jos”. Un an mai târziu, autoritățile au comandat un studiu topo-batimetric și un model hidraulic al lacului Beleu, care urmau să stea la baza proiectului de restaurare.
Rezultatele studiului nu au fost însă suficiente. Ministerul recunoaște că modelul hidraulic are un grad ridicat de incertitudine, deoarece nu a putut fi calibrat din lipsa datelor hidrologice. Specialiștii au recomandat noi măsurători topografice, hidrologice și geotehnice, precum și realizarea unui model digital al terenului cu ajutorul tehnologiei LiDAR. În aceste condiții, autoritățile au concluzionat că sunt necesare cercetări suplimentare înainte de începerea lucrărilor.
În 2023 au fost reluate consultările privind soluțiile de restaurare a lacului. Planificarea prevedea restaurarea lacului Beleu în două etape. Printre opțiunile analizate pentru prima etapă se numărau decolmatarea canalelor Manolescu și Popovca ale lacului Beleu, construirea unei ecluze și amenajarea unor instalații care să permită reglarea nivelului apei. Însă abordarea nu a fost susținută de reprezentanții autorităților locale din Slobozia Mare, pe motiv că s-a propus doar curățirea a două gârle, în locul tuturor celor patru, concomitent. Respectiv, conceptul tehnic a fost supus procesului de revizuire. Ministerul Mediului precizează că proiectul este încă în elaborare.
Potrivit instituției, lucrările de restaurare sunt estimate să înceapă în perioada 2027–2028, după finalizarea etapelor de proiectare și obținerea tuturor datelor tehnice necesare.
Întreg materialul poate fi citit pe IPN.
