Monedele de leva ale Bulgariei au fost scoase definitiv din circulație în primul minut al zilei de duminică, 1 februarie 2026, cu doar câteva luni înainte de a împlini 146 de ani, informează știrileprotv.ro.
După ce a circulat alături de euro pentru plățile în numerar în luna ianuarie, leva a încetat să mai fie mijloc legal de plată.
La 1 ianuarie 2026, euro a devenit, oficial, moneda Bulgariei.
Astfel, de la 1 februarie 2026, leva bulgară a fost retrasă complet din circulație și nu mai este acceptată la plata bunurilor, serviciilor sau obligațiilor financiare. De asemenea, consumatorii sunt obligați să plătească exclusiv în euro, iar comercianții vor trebui să accepte plăți și să dea restul numai în noua monedă.
Opțiunea de a plăti în ambele monede a expirat sâmbătă, 31 ianuarie 2026.
Cu toate acestea, în conformitate cu Legea Bulgariei privind introducerea euro, prețurile trebuie să continue să fie afișate atât în euro, cât și în leva până la 8 august 2026, pentru a asigura transparența și a proteja consumatorii în perioada de tranziție.
Istoria monedei lev
Levul a luat naștere la 4 iunie (16 iunie în calendarul nou) 1880, când prințul Alexandru I a promulgat Legea privind drepturile de batere a monedei ale Principatului Bulgariei, potrivit agenției de presă BTA.
Acest lucru s-a întâmplat la doar doi ani după restaurarea statalității bulgare, în urma războiului ruso-turc din 1877-1878, care a pus capăt unei dominații otomane de aproape cinci secole asupra teritoriilor bulgare.
Denumirea de „lev” (plural „leva”), propusă de prim-ministrul Petko Karavelov, a stârnit dezbateri în Parlamentul Bulgariei. Susținătorii au argumentat că termenul – un cuvânt vechi pentru „leu”, simbolul național – reflecta identitatea Bulgariei.
Oponenții, printre care se număra și viitorul prim-ministru Stefan Stambolov, un fervent susținător al Europei, preferau denumiri mai universale, precum „franc” și „centime”, în conformitate cu practica din Europa de Vest. În cele din urmă, denumirea națională a prevalat, urmând exemple precum „leu” din România, care are același înțeles.
Denumirea monedei fracționare, „stotinka” („sută” în bulgară, plural „stotinki”), a fost preluată din franceză, de la „centime”.
Levul a fost modelat după francul francez, considerat atunci una dintre cele mai stabile monede din Europa. Structura, valorile nominale și conținutul de aur erau identice, levul fiind fixat la un curs de schimb de unu la unu față de franc. Deși Bulgaria nu a aderat niciodată oficial la Uniunea Monetară Latină (LMU), sistemul – adesea considerat un precursor al zonei euro de astăzi – a modelat politica monetară timpurie a Bulgariei.
