Pentru prima dată, fizicienii au folosit inseparabilitatea cuantică (n.r. quantum entanglement) pentru a verifica locația fizică a unei persoane. Într-o bună zi, această tehnologie ar putea face mult mai dificilă tentativa hackerilor de a pretinde că se află într-un loc în care nu sunt, susține echipa de cercetători, scrie Antena 3.ro cu referire la Live Science.
În noul studiu, publicat miercuri, 18 noiembrie, în revista Nature, cercetătorii de la Institutul Național de Standarde și Tehnologie din SUA (NIST) au folosit perechi de fotoni (particule de lumină) aflați într-o stare de inseparabilitate cuantică pentru a confirma că un participant se afla într-un anumit punct, între două stații de pe campusul NIST din Boulder, Colorado.
Metoda se numește verificare cuantică a poziției, iar acesta este primul experiment în care a fost demonstrată integral.
„Este un lucru extrem de important dacă poți ancora securitatea digitală într-o locație fizică”
Dacă tehnologia ajunge la maturitate, ar putea contribui la protejarea dosarelor medicale, la împiedicarea atacatorilor aflați la distanță să transmită comenzi către rețelele electrice sau instalațiile de tratare a apei, la blocarea tranzacțiilor bursiere neautorizate și la combaterea atacurilor de tip phishing desfășurate prin apeluri telefonice sau video, potrivit unui comunicat.
„Este o aplicație complet nouă pentru rețelele cuantice. Poți adăuga un nivel suplimentar de securitate acestor sisteme, astfel încât o mare parte din securitatea digitală să fie ancorată într-o anumită locație fizică”, a declarat Shalm.
Locația reprezintă un nivel fundamental de securitate. Băncile, rețelele electrice și instituțiile guvernamentale limitează adesea accesul la sistemele sensibile la persoanele care se află fizic în interiorul unei clădiri securizate.
Însă metodele clasice (non-cuantice) de verificare de la distanță a locației, care măsoară timpul necesar semnalelor pentru a parcurge o anumită distanță, pot fi falsificate de hackeri care colaborează între ei. Fizica cuantică poate elimina această vulnerabilitate de securitate, deoarece o singură particulă cuantică nu poate fi copiată.
„Acest apel vine de la banca mea sau de la cineva din Coreea de Nord ori din altă parte?”, a declarat pentru Live Science Krister Shalm, fizician specializat în domeniul cuantic la NIST, care a coordonat echipa de cercetare. „Este un lucru extrem de important dacă poți ancora securitatea digitală într-o locație fizică.”
O cursă contra cronometru cu viteza luminii
În experiment, echipa a folosit o tehnică numită măsurarea distanței (ranging), bazată pe principii similare celor din spatele ecolocației, radarului și senzorilor lidar utilizați în unele smartphone-uri, potrivit surselor citate. Aceasta presupune transmiterea unui semnal și măsurarea timpului necesar pentru ca răspunsul să se întoarcă.
Unul dintre verificatori a generat perechi de fotoni aflați într-o stare de inseparabilitate cuantică – particule atât de strâns corelate încât măsurarea uneia oferă informații despre cealaltă, chiar și atunci când sunt separate de distanțe foarte mari.
Verificatorul a păstrat un foton din fiecare pereche și l-a trimis pe cel pereche către participantul a cărui poziție trebuia verificată. În același timp, ambii verificatori au transmis secvențe aleatorii de informații, sincronizate astfel încât să ajungă la participant în același moment.
Participantul a combinat cele două seturi de date folosind o operație matematică simplă și a utilizat rezultatul pentru a decide cum să măsoare polarizarea fotonului – direcția în care oscilează câmpul său electric. Dispozitivul de măsurare funcționează într-un mod asemănător filtrului din ochelarii de soare polarizați. Un detector a înregistrat apoi dacă fotonul a trecut sau nu prin filtru, iar participantul a transmis ambilor verificatori rezultatul, sub forma unui răspuns afirmativ sau negativ.
Deoarece nimic nu se poate deplasa mai repede decât lumina, timpul necesar semnalului pentru a parcurge drumul dus-întors le-a indicat verificatorilor cât de departe putea să se afle participantul. Iar pentru că fotonul nu poate fi copiat, măsurarea trebuia efectuată exact în acel punct.
Pentru a confirma că nimeni nu a trișat, echipa a efectuat un test Bell fără portițe de scăpare (loophole-free Bell test), care verifică dacă particulele prezintă corelații mai puternice decât permite fizica clasică. Dacă cineva intervine asupra fotonilor sau a echipamentelor, testul eșuează. Shalm a coordonat unul dintre primele teste de acest tip, în 2015.
„Versiunea de lux, cu toate garanțiile de securitate”
Oamenii de știință au propus pentru prima dată verificarea cuantică a poziției la sfârșitul anilor 2000, însă experimentele sunt extrem de dificile, a explicat Shalm. Multe dintre proiectele anterioare puteau tolera pierderea a doar câtorva procente dintre fotonii transmiși, ceea ce este „pur și simplu nepractic sau nerezonabil” cu tehnologia disponibilă în prezent. Echipa NIST s-a bazat pe detectoare supraconductoare, capabile să capteze aproape fiecare foton.
Potrivit lui Shalm, surpriza a fost că abordarea bazată pe testul Bell a funcționat încă de la prima încercare. Aceasta oferă cel mai ridicat nivel de securitate dintre toate protocoalele cuantice, deoarece pornește de la foarte puține presupuneri despre modul în care funcționează echipamentele, dar este, de regulă, și cea mai dificil de pus în practică.
„Este un fel de versiune de lux, cu toate garanțiile de securitate – și ați reușit să o realizați încă de la prima demonstrație a unui protocol complet”, a spus el.
Sistemul a funcționat cu aproximativ 250.000 de teste pe secundă. Fiecare verificare a necesitat între 30 și 60 de milioane de cicluri de transmitere a semnalelor în ambele sensuri, ceea ce a însemnat aproximativ două până la patru minute de colectare a datelor.
Pe parcursul a două zile, în toamna anului 2024, echipa a efectuat 335 de verificări, iar aproape toate au fost reușite. Potrivit cercetătorilor, locația participantului a fost confirmată într-o regiune al cărei volum era de aproximativ 4,5 ori mai mic decât cel pe care l-ar fi putut garanta o metodă clasică similară.
Experimentul a demonstrat că sistemul este sigur împotriva atacatorilor care dispun de puține resurse de inseparabilitate cuantică proprie sau nu dispun deloc de astfel de resurse. Protecția împotriva atacatorilor care au acces la resurse cuantice mai puternice va necesita secvențe mai lungi de biți aleatorii, au scris cercetătorii.