Oamenii de știință de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) din SUA au anunțat vineri, 12 ianuarie, că există o șansă de una din trei ca anul 2024 să fie mai fierbinte decât 2023, care a fost deja declarat cel mai călduros an din istorie. Concluziile lor au fost confirmate de cercetătorii din Uniunea Europeană, care au raportat că anul 2023 a înregistrat o temperatură medie cu 1,35 grade Celsius peste media perioadei preindustriale 1850-1900, marcând astfel un nou record de căldură, scrie Reuters.

NOAA a subliniat că cantitatea de căldură stocată la suprafața oceanelor a atins, de asemenea, un nivel record în anul precedent. Aceste schimbări semnificative au fost atribuite schimbărilor climatice generate de arderea combustibililor fosili, împreună cu fenomenul El Nino care a avut loc în jumătatea anului. El Nino, fenomen natural care determină încălzirea apelor de suprafață din estul Oceanului Pacific și creșterea temperaturilor globale, se așteaptă să persiste până în aprilie, crescând astfel probabilitatea ca 2024 să devină un alt an cu record de căldură.

Christopher Hewitt, șeful serviciilor climatice internaționale în cadrul Organizației Meteorologice Mondiale, a subliniat incertitudinea asupra a ceea ce va aduce anul 2024 în materie de temperaturi.

„Întrebarea interesantă și deprimantă este ce se va întâmpla în 2024. Va fi mai cald decât în 2023? Nu știm încă.”, spune Christopher Hewitt.

NOAA a menționat că există o șansă de una din trei ca anul 2024 să fie mai cald decât 2023 și o probabilitate de 99% ca acesta să se claseze printre cei cinci ani cei mai călduroși înregistrati vreodată.

Cu toate acestea, impactul fenomenului El Nino, care atinge obișnuit apogeul în timpul iernii din emisfera nordică, poate să scadă și să treacă la condiții neutre sau la o fază La Nina, care în general determină temperaturi globale mai scăzute. Carlo Buontempo, directorul serviciului european Copernicus pentru schimbări climatice, a adăugat: „Dacă am face o tranziție către o fază La Nina… poate că anul 2024 nu va fi cel mai cald înregistrat vreodată.”

#2024 #căldură #clima #el nino

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.