Astăzi, 14 martie, marcăm Ziua Mondială a Rinichiului, anunță Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP).

Potrivit ANSP, în Republica Moldova, bolile de rinichi continuă să rămână o problemă importantă de sănătate publică, caracterizată prin nivel sporit de persoane ce suferă de boli cronice renale și persoane ce necesită tratament prin dializă sau transplant renal.

„În anul 2022, 285 de persoane au decedat din cauza bolilor aparatului genito-urinar. Incidența (cazuri noi de boală) prin bolile aparatului genito-urinar a constituit 214,5 cazuri la 10 mii locuitori, în aul 2022 au fost înregistrate 210,1 cazuri.

De menționat, că în ultimele trei decenii, eforturile de tratament pentru BRC s-au concentrat preponderent pe furnizarea de terapii de înlocuire a rinichilor, totodată, descoperirile terapeutice recente oferă oportunități fără precedent de a preveni sau amâna progresul bolii și de a atenua complicațiile, îmbunătățând astfel calitatea vieții persoanelor cu BRC”, se arată în comunicatul emis de Agenția Națională pentru Sănătate Publică.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Astfel, pentru o mai bună îngrijire a rinichilor, este necesar să fim mai informați cu privire la cauzele, evoluția dar și consecințele BRC.

Boala renală cronică (BRC) reprezintă pierderea progresivă a funcției renale pentru o perioadă de timp: luni sau ani. Se estimează că 1 din 10 adulți din întreaga lume suferă de această afecțiune. În regiunea europeană, în jur de 100 milioane de persoane suferă de boli renale cronice.

În anul 2019, peste 3,1 milioane de oameni și-au pierdut viața, BRC fiind clasată pe locul 8 în totalul cauzelor de deces la nivel global. Totodată, se estimează că până în anul 2040 aceasta ar putea deveni a 5-a cauză de deces de pe glob. Între 5,3 și 10,5 milioane de persoane necesită dializă sau transplant, la nivel global.

Cauzele care determină deteriorarea rinichilor pot fi: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, boala polichistică renală, infecțiile la nivelul rinichilor, blocarea tractului urinar, etc.

Boala cronică de rinichi se consideră ”un ucigaș tăcut”, care, în stadiile incipiente, de obicei, nu prezintă simptome vizibile. Pe măsură ce boala se agravează, simptomele pot include: nevoia de a urina mai des, oboseală, slăbiciune, nivel scăzut de energie, pierderea poftei de mâncare, umflarea mâinilor, picioarelor, dificultăți de respirație, etc.

Pentru sănătatea rinichilor, urmați urătorii pașii:

– Fiți activi! Vă va ajuta la menținerea greutății, reducerea tensiunii arteriale și a riscului de BRC;

– Alimentați-vă sănătos pentru a preveni apariția diabetului zaharat, a bolilor de inimă și a altor afecțiuni cronice asociate bolilor renale;

– Țineți glicemia sub control! Jumătate din persoanele care au diabet dezvoltă leziuni renale, iar acest lucru poate fi prevenit atunci când glicemia este ținută sub control;

– Verificați și controlați tensiunea arterială! Hipertensiunea arterială vă poate afecta rinichii;

– Asigurați-vă un aport suficient de lichide! Este important să ajustați cantitatea de lichide în funcție de efortul fizic, climă, starea de sănătate, sarcină sau alăptare;

– Nu fumați! Tutunul încetinește fluxul de sânge spre rinichi, ceea ce afectează negativ funcționarea acestora. Fumatul sporește riscul apariției cancerului renal cu 50%.

– Nu luați în mod regulat pastile antiinflamatoare/analgezice, fără prescripție medicală. Aceste medicamente pot dăuna rinichilor în caz că sunt administrate frecvent.

– Verificați funcția renală dacă aveți unul sau mai mulți factori de risc: diabet, hipertensiune arterială, obezitate, antecedente familiale de boală renală.

#ANSP #recomandări #Ziua Mondiala a Rinichiului

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.