„Autoritățile de la Chișinău trebuie fie atente la semnalele de destabilizare din regiunea transnistreană”

Autoritățile de la Chișinău ar trebui să fie cu ochii în patru și să sesizeze imediat eventualele semnale de destabilizare a situației în stânga Nistrului, din partea Moscovei, după ce Parlamentul a votat în două lecturi amendamente la Codul Penal, care prevăd pedepse cu închisoarea pentru separatism. De această părere este Anatol Țăranu, comentator politic, doctor în istorie, fost ambasador al Republicii Moldova în Federația Rusă și a fost făcută în cadrul unei dezbateri de la IPN.

„Este posibilă escaladarea situației în zona transnistreană. O aplicare mai selectivă a legii ar putea să diminueze substanțial acest pericol, dar nu să-l înlăture complet. Moscova va încerca să folosească orice aplicare a acestei legi pentru a crește gradul de tensiune în zona separatistă. Din acest punct de vedere, Chișinăul trebuie să fie cu ochii în patru și foarte atent la posibilele reacții privind escaladarea situației”, spune fostul ambasador la Moscova.

Potrivit lui, legea antiseparatism nu este altceva decât un semnal clar transmis de către actuala guvernare atât Moscovei, cât și regimului separatist de la Tiraspol.

„Chișinăul nu mai vrea să tolereze comportamentul care s-a încetățenit pe parcursul ultimilor 30 de ani. În linii mari, nu cred că noile prevederi ar putea să schimbe substanțial relația Chișinău – Tiraspol și să înlăture separatismul. Moscova nimerește într-o situație penibilă, chiar ridicolă, având în propria legislație norme care atacă separatismul pe teritoriul Federației Ruse. Totodată, Moscova are un acord statal de prietenie și colaborare cu Republica Moldova, unde este expres stipulat că părțile nu vor susține acțiunile separatiste și vor respecta reciproc suveranitatea. Ceea ce a făcut Moscova când a condamnat decizia Parlamentului cu privire la Codul Penal, demonstrează că susține separatismul în detrimentul suveranității Republicii Moldova. Această poziție a Moscovei nu este o noutate, ea continuă să mențină această pârghie drept mecanism de influență”, menționează Țăranu.

El mai spune că dacă Republica Moldova nu-și va schimba radical abordarea în ceea ce privește reglementarea politică a conflictului transnistrean, atunci nu va avea sorți de izbândă.

„Atât timp cât Federația Rusă continuă linia de restabilire a fostei URSS, Republica Moldova nu poate miza pe ea cu privire la reglementarea politică în Transnistria. Este nonsens că Federația Rusă, care a fost participantă la războiul din 1992 și cu propriile arme a consolidat regimul separatist, astăzi, culmea, apare în rol de mediator internațional și garant al reglementării politice a conflictului transnistrean”, mai adaugă Anatol Țăranu.

Potrivit lui, demnitarii ruși nimeresc sub incidența noilor prevederi moldovenești privind separtaismul: „Legea prevede că vor fi sancționați și subiecții străini care contribuie la propagarea separatismului. Vă aduc un exemplu: participarea atașatului Ambasadei Ruse la parada militară din Transnistria, asta înseamnă că ei ajung sub incidența acestei legi și urmează să fie expulzați. Noi am avut nevoie de o asemenea lege, dar contează formula după cum este implementată ea”.

Cât privește șansele ca prevederile noii legi să fie aplicate de către instituțiile de drept, Țăranu consideră că: „Legea trebuie să fie uniformă pentru toți și nu selectiv. E greu de presupus că în zilele apropiate, procurorii din Republica Moldova vor intenta dosare împotriva regimului separatist de la Tiraspol”.

Anatol Țăranu spune că soluția este la suprafață, și anume, aprobarea unei legi cu privire la statutul regiunii separatiste în componența Republicii Moldova, care să prevadă expres că „toate contactele dintre ambele părți sunt absolut legale, iar contractele economice între oligarhii noștri și cei de la Tiraspol sunt ilegale și nimeresc sub incidența Codului Penal. Respectiv, în acest statut trebuie să fie stipulat expres că acesta este teritoriul Republicii Moldova și pledăm pentru reintegrarea acestuia”.

Totodată, expertul spune că modificarea Codului Penal, aprobată de majoritatea parlamentară recent, are mai degrabă „o valoare politică, întrucât presupune voința autorităților de la Chișinău de a lupta împotriva separatismului și în așa fel se acumulează material probatoriu și argumente politice care vor fi puse pe masa de negocieri atunci când va veni timpul reglementării politice definitive a conflictului. Acest lucru poate se întâmple mai degrabă decât consideră unii. Finalizarea războiului din Ucraina ar putea favoriza soluționarea conflictului transnistrean”.

#destabilizare #Anatol Taranu #Transnistria

În timp ce Pentagonul a ajuns aproape de pragul minim al arsenalului său de muniţii (le goleşte pentru a ajuta Ucraina), China profită de situaţie.

Cifrele spun că Pentagonul a furnizat Kievului o asemenea cantitate de rachete Stinger şi Javelin încât ar dura 13 ani (la ritmurile de producţie actuale) pentru a umple stocurile Americii de dinainte de războiul din Ucraina.

Dacă China ar invada Taiwan astăzi şi dacă Statele Unite ar încerca să sară în apărarea insulei, americanii ar rămâne fără rachetele maritime cu rază lungă de acţiune (cele esenţiale pentru a respinge un atac naval chinez) în doar o săptămână, dat fiind nivelul la care stocurile lor au scăzut.

Aceste date fac din războiul din Ucraina un cadou preţios pentru Xi Jinping, scrie presa americană: Rusia absoarbe resurse de care Statele Unite ar avea mare nevoie în Asia. Oficial, Republica Populară cheltuieşte 300 de miliarde de dolari pe arme, al doilea buget militar după cel al SUA, care este de 800 de miliarde.

Datele oficiale, însă, spun doar o parte din poveste. Cheltuielile de război din China sunt mai mari decât cifrele oficiale pentru simplul fapt că în China nu există o graniţă clară între industria civilă şi industria militară.

Flota Chinei defilează cu 260 de nave

De exemplu, principalul gigant al telecomunicaţiilor, Huawei, a fost fondat şi este condus în continuare de un ofiţer al Armatei Populare de Eliberare, denumirea forţelor armate de la Beijing. Multe companii chineze care operează în tehnologii de ultimă oră fac parte din complexul militar-industrial, astfel că o parte din PIB-ul „civil” contribuie efectiv la întărirea aparatului de război al naţiunii asiatice.

Mai mult, cheltuielile militare ale SUA sunt dispersate pe tot globul, Washingtonul având angajamente formale (tratate precum Pactul Atlantic, care a dat naştere NATO) care obligă Pentagonul să-şi apere aliaţii şi să menţină baze în diferite părţi ale lumii. China, pe de altă parte, deocamdată îşi concentrează resursele pe stabilirea dominaţiei în Asia. Cu toate acestea, Beijingul are deja la dispoziţie o flotă militară care depăşeşte dimensiunea SUA: 360 de nave chineze faţă de 297 de nave americane, în întreaga lume. O investigaţie New York Times arata că, în 2021, China a lansat 135 de rachete balistice pentru testele sale, ceea ce este mai mult decât toate celelalte ţări din lume la un loc (în afara zonelor de război). Stocul său de focoase nucleare a urcat de la 400 la 1.000, iar Beijingul are deja mai multe platforme de lansare terestre decât Statele Unite. Armata Populară de Eliberare deţine cel mai mare arsenal de rachete hipersonice din lume.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Una dintre acestea, Dong-Feng 41, a zburat pe tot globul în 2021. Aceste rachete pot transporta focoase nucleare şi sunt numite „ucigaşul Guam” de presa chineză, pentru că ar putea distruge cea mai importantă bază militară americană din Pacific, insula Guam. Creşterea bruscă a capacităţii militare chineze îngrijorează ţările vecine cu atât mai mult cu cât este însoţită de noua politică externă dusă de Wolf Warriors, aşa cum sunt numiţi diplomaţii crescuţi sub conducerea lui Xi Jinping.

Ce se poate întâmpla dacă în SUA ar prelua puterea un personaj precum Trump

Privind dincolo de Asia, în Pacific, Australia a fost ţinta unei reţele de spionaj chineze şi, pentru că l-a criticat pe Xi Jinping pe tema Covid, a suferit o răzbunare comercială care a pus în pericol mai multe sectoare ale economiei sale (începând de la industria vinului). Rezultatele expansionismului chinez sunt ambivalente.

Pe de o parte, Xi a avut un efect similar cu ceea ce a realizat Vladimir Putin în Europa: a unit America şi aliaţii săi. Aşa cum, în Europa, NATO a fost întărită de războiul din Ucraina, în Asia, multe ţări întăresc rândurile alianţelor cu Statele Unite. Filipine a oferit Americii noi baze militare, iar Japonia, Australia şi India intensifică cooperarea militară cu Pentagonul. Cel mai cunoscut caz este acordul Aukus, prin care britanicii şi australienii construiesc împreună o forţă comună de submarine cu propulsie nucleară.

Acestea au o rază de acţiune care ar permite marinei australiane să intervină până în zona Taiwan, dacă este necesar. Cu toate acestea, ţările care se simt ameninţate de China se tem că nu va exista întotdeauna o America dispusă să le apere. Când Donald Trump a ajuns la Casa Albă, a pus la îndoială loialitatea faţă de alianţe, inclusiv cele cu Japonia şi cu Coreea de Sud. Pe viitor, nimeni nu poate exclude o revenire la izolaţionism, estimează experţii militari. Şi chiar dacă americanii ar vrea să continue să-şi apere aliaţii, s-ar putea să nu aibă neapărat puterea s-o facă.

#Xi #china #Putin