BANI.MD Sancțiunile nu și-au atins scopul. După 18 luni de război, oligarhii Rusiei sunt aproape la fel de bogați

În cele 18 luni de când Rusia a invadat Ucraina, viețile oligarhilor ruși s-au schimbat din cauza sancțiunilor occidentale, dar, pe măsură ce conflictul se prelungește, se pare că aceste restricții nu au reușit să-i facă pe miliardari mai puțin bogați sau, cel mai important, să-l răstoarne pe Putin de la putere.

Soldații loiali ai lui Putin

Andrei Melnicenko, omul pe care Forbes l-a numit cel mai bogat din Rusia în aprilie, locuiește în Dubai de când a fost sancționat în martie 2022, după ce a participat la o masă rotundă organizată de președintele rus Vladimir Putin.El face parte dintr-un grup select care a fost exilat din țările occidentale care deveniseră a doua casă pentru cei mai bogați din Rusia. Au fost declanșate sancțiuni împotriva miliardarilor Rusiei, ca parte a unui set mai larg de restricții economice, iar Occidentul spera că toate acestea vor duce la o revoltă în țară.

Cei mai bogați ruși au deținut putere politică și economică neobișnuită în Rusia. Majoritatea au devenit potenți după ce au cumpărat active, pe mai nimic, după prăbușirea Uniunii Sovietice. Au pus mâna pe fabrici, companii de gaze naturale, petrol, îngrășăminte și oțel, în timpul reformelor „perestroika” de la sfârșitul anilor 1980, scrie Business Insider.

Acest model de „cleptocrație” le-a oferit liderilor occidentali o speranță că ar putea conspira pentru a opri războiul lui Putin, rănind o mână de miliardari. Dar, în afară de câteva excepții, nu a existat nici un indiciu de „lovitură de palat” împotriva lui Putin, din mai multe motive.

Oligarhii Rusiei trebuie să-i mulțumească lui Putin pentru succesul lor în ciuda sancțiunilor occidentale, informează bani.md. Președintele autocrat a luat măsuri împotriva oligarhilor, ca parte a unei acțiuni anticorupție, după ce a venit la putere în 2000. În timp ce unii au fost înlăturați, cei care l-au susținut și-au văzut bogăția și influența crescând.

Asta a inspirat o loialitate fermă printre oligarhii rămași. Uniunea Europeană a declarat că miliardarii precum Roman Abramovici se bucură de acces privilegiat la Putin. Alișer Usmanov, un investitor proeminent în metale și minerit, are „legături deosebit de strânse” cu Kremlinul.

În timp ce loialitatea rămâne, orice noțiune de cleptocrație a dispărut. Oligarhii care au avut cândva un cuvânt de spus în modul în care Putin a condus Rusia au văzut că influența s-a evaporat de la începutul invaziei, a declarat Ivan Fomin, analist la CEPA.

„În caz contrar, activele sunt acum pasive, făcând proprietarii lor mai vulnerabili, deoarece controlul asupra afacerilor din Rusia este condiționat de loialitatea proprietarilor față de Putin și, în special, de sprijinul lor pentru război”, a afirmat Fomin în aprilie.

În februarie, cercetătorii de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale au scris: „Dacă există vreo mârâială sau uneltire făcută de oligarhii nemulțumiți, aceasta se face în spatele ușilor închise și în afara ochiului publicului”.

În timp ce influența lor politică este în scădere, prosperitatea continuă a oligarhilor poate fi un motiv mai convingător pentru a rămâne tăcuți în timpul războiului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Fără influență politică

Forbes a raportat că miliardarii Rusiei au mai pierdut din avere, dar nu mult. Publicația a scrie că, din aprilie, cei 39 de ruși de pe lista sa de miliardari ai lumii pierduseră împreună 45 de miliarde de dolari de la începutul invaziei. Acest lucru nu este nesemnificativ, dar reprezintă doar o scădere cu 13% a averii lor nete.

Slăbirea rublei, exodul companiilor străine, prăbușirea prețurilor acțiunilor companiilor publice și confiscarea unor proprietăți scumpe, inclusiv vile masive și iahturi de lux, toate le-au erodat bogăția.

Cu toate acestea, Peter Rutland, profesor la Universitatea Wesleyan, a declarat pentru Insider că oligarhii au fost dispuși să-și sacrifice proprietățile în străinătate pentru a-și menține prezența în Rusia.

„Și-ar pierde imediat toate bunurile din interiorul Rusiei. Aliații și familiile lor ar putea fi arestate. Nu există nicio ambiguitate în ceea ce privește dezavantajele. Și partea pozitivă este că poți, în continuare, să câștigi mulți bani în Rusia”, a spus el.

Și pentru mulți dintre oligarhi, acea bogăție câștigată în Rusia a rămas rezistentă în ciuda unei economii turbulente. Forbes notează că averea netă a lui Melnicenko s-a dublat de la invazie din cauza creșterii vertiginoase a prețurilor la îngrășăminte, care este principala sa sursă de venit. Acum valorează 15,6 miliarde de dolari, conform indicelui Bloomberg Billionaires.

Între timp, Vladimir Potanin și-a văzut averea crescând cu peste 6 miliarde de dolari după ce a răscumpărat Rosbank de la banca franceză Société Générale în aprilie 2022, a scrie Forbes.

Potanin este cel mai bogat rus potrivit indicelui Bloomberg Billionaires, fiind pe locul 50 și are o avere de 28,8 miliarde de dolari, în creștere cu 238 de milioane de dolari în acest an.

Achiziționarea Rosbank este doar una dintre numeroasele tranzacții în care oamenii de afaceri ruși au acumulat active occidentale în valoare de 40 de miliarde de dolari la prețuri de chilipir, în evenimente care amintesc de lupta primilor oligarhi pentru active din anii 1980.

Continuă să trăiască în lux

O speranță mai fantezistă în rândul factorilor de decizie occidentali a fost că oligarhii și-ar putea retrage sprijinul pentru Putin din dorința de a-și păstra modul de viață opulent.
Dar, pur și simplu s-au adaptat la noua paradigmă. Unii oligarhi s-au dovedit abili în a muta bunuri în afara ariei de acțiune a legilor occidentale sau în a găsi o lacună în sancțiuni.

„Nu poți cheltui banii în același mod în care îi cheltuiești în Franța și Londra, dar îi poți cheltui în Thailanda sau oriunde în altă parte”, a spus el.

Pragmatismul oligarhilor nu ar trebui să fie o surpriză, a adăugat Rutland: „În cea mai mare parte a anilor 1990 a existat mult haos politic. Acești oameni sunt obișnuiți cu acest tip de schimbare bruscă a regulilor jocului, așa că sunt pregătiți pentru acest tip de joc”.

Roman Abramovici a reușit să transfere multe dintre bunurile sale, inclusiv super-iahturi și avioane private, copiilor săi care nu au fost plasați pe lista de sancțiuni a occidentului, a informat The Guardian în ianuarie. De asemenea, își petrece timpul în Turcia și Emiratele Arabe Unite, ca și Melnicenko.

Wall Street Journal scria în aprilie anul trecut că rușii și oligarhii bogați cumpărau până la patru apartamente deodată în Turcia în lunile de după introducerea sancțiunilor.

„Londongradul s-a mutat pe coasta persană”, a spus Rutland.

Moartea lui Prigojin i-a înspăimântat

Acum se pare că oligarhii Rusiei s-au adaptat la un nou status quo în care nu au influență politică, dar au încă un flux sigur de bani.
Cu toate acestea, există câteva semne că răbdarea scade. Fondatorul Yandex, Arkadi Voloj, a criticat în cele din urmă războiul la 18 luni după invazie, scrie Financial Times.

Dar, Rutland spune că orice indiciu că sancțiunile ar declanșa o lovitură de stat în Rusia ar trebui să fie luat prea în serios.

„Un fel de revoltă a oligarhilor nu este imposibilă, dar nu pare foarte probabilă acum”, a declarat Rutland.

Și dacă oligarhii s-ar fi gândit la o revoltă, moartea în august a lui Evgheni Prigojin, un fost oligarh, cu siguranță i-a făcut să se răzgândească.

#oligarhi #Occident #sanctiuni #avere #Rusia

În ciuda dovezilor clare că plasticul inundă oceanele şi plajele şi se descompune în microplastic care intră în corpurile noastre, oamenii continuă să producă cantităţi din ce în ce mai mari, asftel că poluarea globală cu plastic va ajunge la 280 de milioane de tone pe an în 2040, adică echivalentul unei basculante în fiecare secundă, transmite G4media.ro.

Aceasta este una dintre statisticile alarmante din raportul „Breaking the Plastic Wave 2025”, realizat de Pew Charitable Trusts împreună cu ICF International. Raportul oferă o analiză cuprinzătoare a poluării cu plastic şi a efectului acesteia asupra sănătăţii umane şi a mediului.

În luna august, discuţiile pentru elaborarea unui tratat internaţional care să limiteze poluarea cu plastic au eşuat, deoarece principalii producători au blocat propunerile de limitare a cantităţii de plastic nou. Între timp, ratele de reciclare au rămas scăzute.

Spre deosebire de alte rapoarte, ultimul include atât materialele plastice destinate consumatorilor, cum ar fi ambalajele, care ajung în sistemele de deşeuri solide cât şi materialele plastice „ascunse”, inclusiv cele utilizate în sectoarele construcţiilor, agriculturii şi transporturilor.

Autorii raportului avertizează că dacă lumea continuă pe traiectoria actuală, perspectivele pentru 2040 sunt sumbre.

Producţia globală de materiale plastice noi este preconizată să crească cu 52%, de două ori mai mult decât sistemele de gestionare a deşeurilor. Se aşteaptă ca emisiile de gaze cu efect de seră care au legătură cu plasticului să crească cu 58%, până la 4,2 gigatone de echivalent CO2 pe an – suficient încât dacă producţia de plastic ar fi o ţară, ar fi în prezent al treilea cel mai mare emitent de CO2. La rădăcina problemei se află faptul că materialele plastice sunt derivate în mare parte din combustibili fosili.

Analiştii de la Pew Charitable Trusts au evaluat, de asemenea, impactul global asupra sănătăţii asociat cu fabricarea şi eliminarea plasticului (cu excepţia microplasticelor) şi poluarea aferentă.

Autorii estimează că populaţia lumii va pierde 5,6 milioane de ani de viaţă sănătoasă în 2025 şi 9,8 milioane de ani în 2040. Producţia primară de plastic este responsabilă pentru cea mai mare parte a acestei pierderi, prin legături cu cancerele şi bolile respiratorii.

În scenariul ideal al celor de la Pew, subvenţiile pentru producţia de plastic ar fi eliminate, iar colectarea deşeurilor ar fi extinsă considerabil. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, aproape 100% din ambalajele de consum ar putea fi colectate, iar ratele de reciclare s-ar putea dubla. Însă chiar şi în condiţii perfecte, autorii raportului recunosc că microplasticele ar fi mult mai greu de controlat.

Principalele surse de microplastice sunt praful de anvelope al vehiculelor, vopseaua şi produsele legate de agricultură – de exemplu, îngrăşămintele vândute în capsule de plastic care se dizolvă în sol şi foliile de plastic folosite pentru compost. Există puţine înlocuitori simpli pentru aceste materiale.

Printre recomandările celor de la Pew se numără reducerea producţiei generale de plastic, utilizarea de substanţe chimice mai sigure şi luarea de măsuri specifice pentru a reduce împrăştierea microplasticelor.

Ţările şi comunităţile au deja la dispoziţie instrumente pentru a reduce drastic fabricarea şi utilizarea materialelor plastice. Acestea ar putea impune un design mai bun al produselor şi ambalajelor şi ar putea investi în infrastructură pentru a sprijini reutilizarea.