În anii 1946–1947, pe teritoriul actual al Republicii Moldova s-a produs una dintre cele mai mari tragedii umanitare ale secolului XX. Nu a fost doar secetă… Nu a fost doar lipsă de ploaie… A fost o foamete agravată de decizii politice.

Datele statistice spune că foametea organizată a luat viața a peste 5 la sută din populația țării noastre. După ce satele au fost golite de grâne în urma campaniilor de colectare forțată, cunoscute în memoria colectivă drept „măturarea podurilor”, țăranilor nu li s-a permis să păstreze nimic. Totul era confiscat pentru a satisface cote impuse, de multe ori imposibil de realizat, chiar și în condiții normale. Într-o perioadă de secetă severă, aceste decizii au devenit condamnări la moarte.

În doar câteva luni, peste 123 de mii de persoane și-au pierdut viața pentru că nu aveau ce mânca, dar și de bolile provocate de subnutriție.În spatele acestor cifre sunt destine frânte, familii distruse și sate întregi marcate pentru generații.

Cei mai afectați au fost copiii. Slăbiți de foame, lipsiți de îngrijire și hrană, aproape 200 de mii au fost înregistrați oficial cu distrofie. În spitale, acolo unde ar fi trebuit să existe speranță, moartea devenise o prezență constantă. Pentru mulți, copilăria nu a mai însemnat joc sau visuri, ci lupta zilnică pentru supraviețuire, pentru o bucată de pâine…

În primăvara anului 1946, femeile au ieșit în stradă. Nu protestau din motive politice, ci dintr-o nevoie elementară de a-și salva familiile. Au fost însă întâmpinate cu represiuni: arestări, condamnări și acuzații de „activitate antisovietică”. Unii au încercat să fugă, să treacă Prutul în speranța că vor găsi hrană și salvare. Mulți dintre ei nu au mai ajuns niciodată la destinație. Au fost împușcați fără judecată, pe loc.
Foametea a împins oamenii dincolo de limitele umane. În arhive au fost documentate cel puțin 153 de cazuri de canibalism – mărturii cutremurătoare despre disperarea absolută în fața morții iminente.

Ironia tragică a acelor vremuri a fost că, în timp ce majoritatea populației murea de foame, elitele aveau acces la cantine speciale și magazine închise publicului. În același timp, oamenii flămânzi erau obligați să contribuie la așa-numitele „împrumuturi de stat”, cedând și puținul pe care îl mai aveau.

Foametea din 1946–1947 nu este doar un episod istoric. Este o rană adâncă în memoria colectivă. Este o lecție despre suferință, nedreptate și rezistență. Să nu uităm…

#Basarabia #foamete #foametea 1946–1947

Statele Unite pregătesc un „pachet de pace” pentru încheierea războiului din Ucraina și speră ca negocierile în format trilateral Ucraina–Rusia–SUA să fie reluate în curând. Anunțul a fost făcut de Jared Kushner, în timp ce emisarul special al SUA, Steve Witkoff, a declarat că Washingtonul a înregistrat „progrese semnificative” în cadrul discuțiilor purtate la Moscova, scrie presa din Ucraina.

Potrivit lui Witkoff, în capitala rusă au fost discutate idei noi, care au fost ulterior prezentate părții ucrainene la Kiev. La discuțiile de la Kiev participă și reprezentanți ai serviciilor de informații europene.

Emisarul american a subliniat că, pentru a ajunge la un acord, atât Rusia, cât și Ucraina trebuie să fie dispuse să facă compromisuri și să-și apropie pozițiile. Washingtonul consideră că există premise pentru o soluție „pașnică și diplomatică”.

În același timp, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat că problema Donbasului este una dintre chestiunile centrale ale războiului și are o importanță strategică pentru țara sa.

„Problema Donbasului nu privește doar Donbasul. Consider că aceasta este una dintre problemele centrale ale acestui război”, a declarat Zelenski.

Potrivit liderului ucrainean, războiul reprezintă atât o luptă pentru supraviețuire și una de uzură, cât și un conflict în care problema teritorială este una dintre principalele mize. Zelenski a subliniat că Donbasul are o importanță strategică deosebită pentru Ucraina.

Președintele ucrainean a afirmat că armata țării și-a consolidat pozițiile pe câmpul de luptă, în special în est, unde forțele ruse continuă să fie active și își sporesc efectivele. Zelenski a avertizat că, după alegerile din Rusia, ar putea avea loc o nouă mobilizare, orientată în principal spre această direcție.

În opinia sa, menținerea unei poziții puternice pe front este esențială pentru ca diplomația să aibă șanse reale de succes.

„Fără o poziție puternică pe câmpul de luptă, fără o poziție puternică a Ucrainei, vor exista doar ultimatumuri. Așa însă, există, poate, o șansă pentru diplomație”, a spus Zelenski.

Președintele ucrainean susține că, în ultimele 10–12 luni, Ucraina și-a consolidat poziția, însă se confruntă în continuare cu provocări importante, în special în perspectiva iernii.

Zelenski a atras atenția și asupra situației financiare a țării, afirmând că Ucraina are nevoie de resurse pentru susținerea armatei, pentru problemele umanitare și pentru dezvoltarea propriei industrii de apărare.

Declarațiile lui Zelenski vin în contextul intensificării eforturilor diplomatice ale Washingtonului pentru reluarea negocierilor privind încheierea războiului. Ucraina și partenerii săi au discutat în ultimele săptămâni mai multe formule pentru un eventual acord, însă problema teritoriilor rămâne una dintre cele mai dificile chestiuni.