Bucătăria italiană a fost inclusă în patrimoniul cultural imaterial al umanității, după o decizie adoptată la New Delhi de Comitetul Interguvernamental UNESCO, transmite Mediafax, citând publicația italiană La Stampa. Recunoașterea nu se referă la preparate individuale, ci la tradițiile culinare, gesturile și modul de a împărtăși mesele, transmise neîntrerupt între generații.
Este pentru prima dată când UNESCO validează nu o rețetă sau un fel de mâncare, ci întregul univers cultural și gastronomic al unei țări. Articolul notează că de la o simplă carbonara până la prânzul familial de duminică, diversitatea culinară regională și legătura dintre generații au conturat un „mozaic gastronomic” unic. Dosarul de candidatură, numit „Cucina italiana, tra sostenibilità e diversità bioculturale”, a fost elaborat de Ministerul Culturii din Italia, sub coordonarea istoricului Massimo Montanari, cu sprijinul instituțiilor și comunităților implicate în păstrarea tradițiilor culinare.
UNESCO nu omagiază paste, pizza sau risotto, ci ansamblul de practici care țin de ritualurile familiale, folosirea ingredientelor de sezon, creativitatea culinară, gesturile împărtășite în bucătăriile italiene și diversitatea influențelor istorice. Odată cu acest statut, Italia are responsabilitatea de a conserva și transmite patrimoniul gastronomic prin programe educaționale, activități culturale, cercetare și sprijin pentru comunitățile care mențin vie tradiția.
Chefii italieni au salutat decizia. Massimo Bottura a descris momentul drept unul „important pentru istorie”, subliniind că gastronomia italiană este rezultatul a sute de microculturi unite prin respectul pentru mâncarea pregătită cu grijă. La rândul său, Giorgio Locatelli consideră că recunoașterea deschide un nou capitol pentru protejarea și dezvoltarea culturii culinare.
Pentru bucătarii italieni din diaspora, statutul UNESCO ar putea reprezenta și un sprijin împotriva fenomenului „Italian sounding”, prin care produse fără origine autentică folosesc denumiri italienești pentru a atrage consumatorii.
Istoricul Massimo Montanari avertizează că această recunoaștere nu trebuie percepută ca o poziție de superioritate gastronomică, întrucât bucătăria italiană s-a format prin influențe culturale diverse: tomate aduse din Americi, tehnici arabe, tradiții mediteraneene și contribuțiile comunităților de italieni din lume.
Patrimoniul culinar italian este unul deschis și în transformare, iar includerea în lista UNESCO devine un exemplu de cultură bazată pe dialog, ospitalitate și identitate împărtășită.
